Vitaminele

Vitaminele sunt substante organice naturale de care organismul are nevoie in cantitati foarte mici, miligrame sau micrograme, dar de care nu se poate lipsi. Pentru ca nu le poate sintetiza singur, organismul trebuie sa si le procure din alimente. Vitaminele nu constituie o sursa de energie si nici nu sunt folosite ca elemente constructive ale materiei vii. Ele joaca un rol indispensabil in functionarea enzimelor, asigurand desfasurarea unor procese vitale. Se cunosc vitaminele liposolubile (care se dizolva in grasimi), si anume: A, D, E si K, si vitaminele hidrosolubile (care se dizolva in apa) si anume : C si vitaminele din grupul B.

Continutul alimentelor in vitamine, in ciuda tabelelor existente in tratatele de specialitate, este foarte variabil, depinzand de o multime de factori, dintre care cel mai importanti sunt: specia de planta, solul, clima, momentul recoltarii, prepararea si conservarea lor. Alimentatia inadecvata nu este insa unica sursa a avitaminozelor. Tulburarea absorbtiei lor sau un necesar metabolic crescut sunt cauze frecvente ale deficitului vitaminic. In legatura cu aceasta este necesar sa mentionam ca interferenta dintre unele medicamente si vitamine reprezinta in prezent o sursa importanta de avitaminoze.

Datorita faptului ca atunci cand au fost descoperite nu se cunostea compozitia lor chimica, nu li s-a putut da un nume stintific, majoritatea vitaminelor au fost denumite cu o litera a alfabetului. Descoperirea succesiva a mai multor factori apartinand vitaminei B a determinat numerotarea acestora: B₁, B₂, B₆ etc. Astazi se prefera folosirea denumirii date de sructura chimica.

O caracteristica a vitaminelor liposolubile este aceea ca nu sunt excretate renal asa cum se intampla cu cele hidrosolubile , ci sunt metabolizate in organism. Structura lor chimica este relativ simpla din punct de vedere al elementelor componente (carbon, hidrogen si oxigen). Din cauza posibilitatilor de stocare in organism si a riscului hipervitaminozei, in absenta tulburarilor de absorbtie intestinala a grasimilor se prefera calea de administrare orala. Din cadrul vitaminelor liposolubile fac parte cele notate cu initialele A, D, E si K.

Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile prezinta caracteristici particulare. Administrarea lor trebuie facuta zinic, in doze mici si repetate. In caz contrar surplusul se elimina prin urina, organismul neavand capacitatea de a stoca aceste vitamine. In situatia in care se administreaza in exces ele se depoziteaza in cantitati mici, insuficiente insa pentru a asigura o independenta vitaminica pe o perioada mai indelungata de timp, asa cum se intampla in cazul celor liposolubile. Spre deosebire de cele liposolubile, in afara de carbon, hidrogen si oxigen, in structura lor mai intra azot, sulf, cobalt, dar si alte elemente chimice. Din cadrul vitaminelor hidrosolubile fac parte cele notate cu C, B si P.

VITAMINA A – RETINOLUL

Este un compus liposolubil, semnalat pentru prima data in 1914 de catre McCollum di Davis. Ea se gaseste in natura atat in stare activa, cat si ca provitamina. In alimente au fost identificate cel putin 10 varietati de proviatamine (numite caroteni), dintre care cele mai importante sunt alfa-, beta- si gamacaroteni. Cantitati importante de provitamina se gasesc in partile verzi ale multor vegetale (spanac, urzici, loboda), precum si in fructele si legumele pigmentare (piersici, caise, fragi, capsuni, morcovi, ardei, rosii etc.). Vitamina A ca atare se gaseste doar in produsele de origine animala: lapte, unt, galbenus de ou, ulei de peste.

Indiferent de produsele in care se gaseste, vitamina A este expusa procesului de degradare determinat de temperaturile crescute, de prezenta oxigenului in aer, a agentilor oxidanti si a radiatiilor ultraviolete. Pentru protejarea antioxidativa a vitaminei A se folosesc diverse substante chimice (propilogalat) si vitamina E. In felul acesta se reuseste mai ales pentru produsele conservabile, pastrarea pe o perioada mai indelungata a proprietatilor nutritive native ale alimentelor respective.

Dupa ingestia si digestia alimentara, carotenii netransformati in vitamina A trec in torentul circulator care-i distribuie in diverse tesuturi. Absorbtia carotenilor depinde in foarte mare masura de modul de prepare a alimentelor care-i procura. Factori care impiedica absorbtia vitaminei A si a carotenilor sunt: consumul excesiv de alcool, folosirea cortizonului si a medicamentelor inrudite, consumul mare de grasimi vegetale, etc. Necesarul de vitamina A depinde de starea fiziologica, varsta si sex.

Vitamina A indeplineste numeroase functii in organism: promoveaza cresterea si repararea tesuturilor lezate, mentine supletea pielii, protejeaza mucoasele contra factorilor agresivi, ajuta la mentinerea elasticitatii tesuturilor moi favorizand pastrarea mobilitatii organelor dinamice (tubul digestiv, vezica urinara, biliara, etc.). Ajuta la consolidarea oaselor si dintilor, la formarea sangelui, stimuleaza spermatogeneza si dezvoltarea intrauterina a fatului. Mareste acuritatea vizuala pe timp de noapte, imbunatateste vederea si ajuta in tratamentul multor boli de vedere prin faptul ca permite formarea purpurei ochiului.

Vitamina A se dovedeste a fi extrem de necesara organismului. Deficitul ei creeaza perturbari mai mult sau mai putin evidente, in functie de severitatea hipovitaminozei. Cauzele care duc la aparitia carentei vitaminice sunt: aport alimentar insuficient, imposibilitatea de absorbtie sau depozitare (colitele cronice, ciroza, obstructia cailor biliare), incapacitatea de transformare a carotenilor in vitamina A (diabet zaharat si insuficienta tiroidiana), consumul sau pierderea marcanta a vitaminei din organism (pneumonii, hipertiroidism, scarlatina, afectiuni renale cronice)