Alimentația ecologică

Alimentele ecologice sau organice sunt produsele de origine animala sau vegetala care au fost obtinute fara utilizarea substantelor chimice sintetice sau a componentelor modificate genetic, nu au fost expuse iradierii iar in urma producerii lor, mediul inconjurator nu a avut de suferit. Pentru a se considera organica, productia agricola sau zootehnica trebuie sa se desfasoare conform principiilor ecologice, timp de minim 3 ani. Iata cateva dintre calitatile alimentelor ecologice.

1. Productia de legume, fructe si carne organice nu foloseste substante chimice (pesticide, hormoni, etc.), spre deosebire de cea obisnuita. Spre exemplu, marul cultivat in mod conventional contine in jur de 30 de substante artificiale, concentrate in coaja, chiar si dupa spalare.

2. Produsele organice contin cu minim 50% mai multe vitamine, minerale, enzime si fitoelemente comparativ cu acelea conventionale. Cromul este un micronutrient deficitar in dieta moderna si se afla mai concentrat cu 78% mai mult decat in alimentele ecologice. Seleniul este un antioxidant puternic care ne protejeaza de radicalii liberi si are un nivel de concentrare in alimentele organice mai mare cu 400% fata de cele conventionale. Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare in alimentele ecologice. Litiul, folosit in tratarea diverselor forme de depresie, este cu 200% mai concentrat in alimentele ecologice si magneziul necesar sistemului muscular, cu 140%.

3. Alimentatia organica este singurul mod practic de evitare si protest impotriva produselor modificate genetic.

4. Lactatele, spre exemplu, trebuie consumate cat mai naturale deoarece tot ce exista in supermarket provine din ferme in care animalele sunt tratate si hranite cu amestecuri de antibiotice, hormoni si alte medicamente care promoveaza cresterea productiei. In plus exista si pericolul hranirii animalelor cu soia modificata genetic, fapt care se intampla si in Occident.

5. Gustul si aroma fructelor si legumelor ecologice sunt diferite de ale celor crescute conventional.

Din pacate, in Romania inca nu exista o definitie si mai ales o certificare clara a produselor alimentare ecologice sau organice. De asemenea, nu exista inca magazine in care sa se vanda aceste produse. Deocamdata, cel putin din inertie, speranta noastra de a ne apropia de natura, ramane tot in piata, la tarani, insa nu stim nici cat de "curat" sunt cultivate si crescute aceste produse. Sa nu uitam insa ca vremurile s-au schimbat si in zonele rurale si ca paradisul gradinii de vara, in vacanta la bunici a cam disparut. Asadar, pana cand vor exista si la noi organisme care sa certifice cu responsabilitate cat de "curat" este un aliment, sa incercam sa mancam cat mai natural si mai echilibrat si sa evitam cat mai mult produsele semipreparate, sarea, zaharul, grasimile, aditivii alimentari, macar atat cat ne sta in putinta.

Pământul, pregătit timp de trei ani

Agricultura românească beneficiază de un potenţial de producţie ecologică demn de toată invidia. Acest lucru se datorează faptului că în ţara noastră, în ultimii ani, nu s-au folosit în exces îngrăşăminte chimice şi pesticide. Cei care cumpără produse alimentare ecologice îşi doresc un produs corespunzător calitativ din punct de vedere al caracterului său "natural".

În ultimii ani, în România au fost semnalate numeroase cazuri în care sănătatea unui număr însemnat de consumatori a fost periclitată, prin lansarea pe piaţă a unor produse improprii consumului uman. Una dintre problemele importante cu care se confruntă sectorul alimentar este aceea a reducerii costurilor şi, evident, a preţurilor produselor. Nu de puţine ori, unii producători se gândesc la profit, şi mai puţin la sănătatea consumatorilor.

Produsele cu performanţe ecologice sunt rezultatul unui proces integrat, în sensul că, încă din faza de concepere, se impune a se avea în vedere cerinţele ecologice pe care le va satisface noul produs. Includerea anumitor restricţii încă din punctul de concepere a unui nou produs presupune efectuarea unei cheltuieli suplimentare. Dacă însă această cheltuială nu este efectuată, consecinţele vor fi cu mult mai costisitoare, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Potrivit APC, în România, "în etapa de procesare se utilizează doar aditivi alimentari naturali, de origine animală sau vegetală, minerali sau anorganici. De asemenea, pentru a obţine produse agricole ecologice, lipsite de substanţe chimice de sinteză, înainte de a putea fi folosite ca terenuri ecologice, terenurile agricole trebuie să urmeze un proces de reconversie pe durata a 2-3 ani, în care nu se utilizează substanţele de sinteză".

Însă absenţa în totalitate a substanţelor chimice de sinteză şi a poluanţilor este greu de realizat. Chiar şi în ecosistemele îndepărtate, precum ecosistemele arctice sau cele ale pădurilor ecuatoriale veşnic verzi, au fost găsite urme de metale grele, poluanţi sau alte substanţe de sinteză provenite din activităţile economice desfăşurate la mii de kilometri depărtare.

Un alt aspect important este faptul că nu toţi aditivii alimentari naturali sunt neapărat mai sănătoşi. "Până şi acidul ascorbic sau cel citric, utilizaţi în cantităţi mari, pot provoca disconfort. Nici acidul acetic nu poate fi consumat în orice cantitate dorită. La rândul său, talcul, un aditiv mineral natural, utilizat în cantităţi care depăşesc limitele prevăzute de legile sanitare, este asociat cancerului gastric", explică PR

Managerul Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România, Laura Pascu.