Ambalajul contemporan și implicații

1. Introducere

Un produs îşi îndeplineşte cu adevarat rolul în momentul în care satisface nevoia consumatorului care l-a cumpărat.În condiţiile contemporane, drumul de la producător până la consumator nu este unul simplu, nici scurt, nici ieftin.Acesta este motivul pentru care legătura dintre producţie şi consum s-a înfăptuit prin intermediul circulaţiei mărfurilor.

În zilele noastre, foarte multe produse alimentare sunt ambalate sau depozitate în recipiente de plastic, apărând incertitudinea pentru consumatori asupra interacţiunii chimice dintre produs şi substranţele chimice care din recipientul de plastic.Specialiştii susţin că pet-urile pentru îmbutelierea apei minerale nu prezintă un pericol pentru consumatori, în schimb cele care ridică anumite semne de întrebare sunt recipientele destinate conservării alimentelor.

2. Ambalajul – factor al calităţii şi competitivităţii alimentelor procesate

Ambalajele sunt considerate astăzi un element important al întreprinderii în comercializarea produselor sale, de aceea dezvoltarea şi perfecţionarea în domeniul tehnologiei si economiei ambalajelor a devenit o necesitate obiectivă datorita diversificării producţiei, sporirii schimburilor internaţionale, precum şi promovării formelor rapide şi eficiente de servire in comerţ. Scopul este obţinerea unor ambalaje cât mai corespunzătoare pentru fiecare produs ce intenţionează a se comercializa.

Ambalajul a căpătat un rol foarte important în comerţ datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte cum ar fi funţia de producţie si conservare, uşurează transportul, manipularea, depozitarea si desfacerea produselor. Dar problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorită materialelor folosite, diversificării produselor ce trebuie ambalate, numărului mare al accesoriilor de protecţie.Ambalarea produselor constituie, alături de procesul de transport si depozitare, o condiţie importantă a proceselui vanzăre-cumpărare a mărfurilor. Procesul de ambalare începe cu producţia şi continuă pana la procesul de consum, care are loc la beneficiar.

Pe parcursul procesului producţie-circulaţie-consum, produsul poate fi supus acţiunii unor factori interni şi externi care generează uzura morală si fizică. Uzura morală reprezintă degradarea mărfurilor în ruma acţiunii factorilor fizici, chimici sau biologici, pe când uzura morală este determinată de scaderea interesului consumatorilor, influenţând procesul de vânzare. De aceea ambalajul reprezintă unul dintre factorii care protejează produsele împotriva cele două forme de uzură.

Ambalajul trebuie să reducă la minimum posibil pagubele provenite din riscurile de

manipulare, încărcare, descărcare, transport, depozitare, distribuţie sau cauzate de factorii climatici,

chimici, fizici şi biologici. Din punct de vedere economic, ambalajul poate fi considerat un produs finit oarecare, cu un anumit scop, în care s-au investit importante cheltuieli maretiale şi de producţie.

În concluzie, un ambalaj ideal trebuie să protejeze bine produsul, să fie uşor şi ieftin, iar

caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare şi

totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.

Proiectarea ambalajelor produselor alimentare trebuie să urmăreasca următoarele cerinţe:

- Conservarea şi păstrarea intactă a calităţii produselor contra acţiunii factorilor interni şi

externi. Aceasta se referă la conservarea calităţii produsului alimentar prin protecţia lui

împotriva factorilor externi ai mediului: umiditate relativă a aerului, particule de praf,

radiaţii ultraviolete, microorganisme, temperatură, şocuri mecanice. Aceşti factori externi pot influenţa acţiunea unor factori interni asupra masei podusului, de aceea compatibilitatea dintre produs si ambalaj presupune păstrarea intactă a calităţii mărfii.

- Raţionalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport şi distribuţie are în vedere

numărul mare de operaţiuni de manipulare la care sunt supuse mărfurile, implicit ambalajele lor pe parcursul circuitului lor.

- Promovarea desfacerii produselor pe piaţă. Pentru îndeplinirea cu succes a acestei funcţii,

ambalajul trebuie să atragă atenţia cumpărătorului prin formă, culoare şi grafică adecvată, să fie uşor de recunoscut, să sugereze o idee precisă despre produs. De asemenea, preambalarea mărfurilor alimentare trebuie să ţină cont de necesitatea dozării alimentelor în unităţi de masă sau de volum vandabile, de exigenţele ridicate de consumatori faţă de comoditatea în manipulare şi utilizare, precum şi faţă de nevoia de informare a acestora asupra funcţionalităţii şi condiţiilor de păstrare a produselor.

Caracteristicile estetice ale mărfurilor au o mare importanţă în procesul de vânzare, ele având rolul de a convinge consumatorul de calitatea produselor, forma de prezentare a acestora contând în aceeaşi măsura ca şi produsul. De aceea, ambalajul trebuie să pună în valoare marca, să permită citirea corectă si rapidă a informaţiilor de pe acesta şi de asemenea trebuie să creeze imaginea calităţii oferită de soliditate, greutate, durabilitate si eficienţă în utilizare.

În ţările dezvoltate, ambalajul este considerat o parte intregrantă a produselor de înaltă calitate, consumatorii fiind dispuşi să plătească mai mult pentru a avea un produs mai bun. Ambalajul şi-a dezvoltat propria retorică, multiplicând semnele de recunoaştere pentru a convinge consumatorul într-un timp extrem de scurt că produsul respectiv este mai bun decât cel al concurenţei.

Pricipalele dezvoltări ale ambalajului au dus la dezvoltarea materialelor şi a proceselor de ambalare, tehnicile si metodele de ambalare a produselor alimentare prezentându-se astfel:

- abordarea colectiva – gruparea mai multor unităţi de produs într-un singur ambalaj.

- ambalarea parţiala – cantitatea de produs se stabileşte pentru o singura folosire.

- ambalarea în recipiente – sticle pentru lichide alimentare, cutii din hârtie şi carton.

- ambalarea de tip aerosol – ambalarea sub presiune a produselor, fiind specială pentru substanţele aromatizate.

- ambalarea sub vid – eliminarea aerului din ambalajul impermeabil la gaz unde se afla produsul.

- ambalarea în atmosferă modificată – închiderea produsului într-un ambalaj în care atmosfera din interior este modificata. Se foloseşte mai ales pentru produsele sub formă de bucăţi, granule.

- ambalarea în peliculă aderentă – reprezintă aplicarea pe suprafaţa produselor, prin pulverizare a emulsiilor de adezivi ce formează după uscare un strat aderent, rezistent si impermeabil.

- ambalarea aseptică – este o tehnologie ce garantează securitatea microbiologică a alimentelor, fară ca acestea să-şi piardă calităţile nutritive.

- ambalarea in folii contractibile – foliile contractibile îmbracă produsele solide individuale sau în grupuri ce pot fi manipulate ca o singură unitate prin aşezarea pe o placă suport.

- ambalarea în folii extensibile – foliile extensibile pot îndeplini aceleaşi funcţii ca şi foliile contractibile dar fară a fi necesară trecerea produselor ambalate prin tunele de contracţie.

În ceea ce priveşte materialele de ambalat propriu-zise, acestea se bucură de opinii diferite din perspectiva celor trei funcţii principale îndeplinite de ambalaj şi anume funcţia de protecţie, de transport şi de promovare:

- Cartonul este uşor, facilitând funcţia de transport, se imprimă fară dificultăţi şi ocupă puţin loc, dar se poate deforma în timpul transportului si depozitării, de aceea s-au făcut variante de carton îmbunătăţit: impermeabil şi rezistent la rupturi şi umiditate.

- Tabla este utilizată în special în domeniul conservelor.