Etichetarea Mărfurilor

Etichetarea mărfurilor

Etichetarea este operaţiunea de aplicare a etichetei sau înscrierea elementelor de identificare pe produs, pe ambalajul de vânzare, pe dispozitivul de închidere ce însoţesc produsul pus în vânzare şi se referă la acesta. Eticheta poate fi o simplă bucata de hârtie ataşată produsului, o bucată de material textil sau de piele cusută pe produs, sau poate fi o componentă a ambalajului alături de marca produsului şi alte informaţii despre produs.

Etichetarea este destinată să permită cunoaşterea mărcii, a naturii produselor, a locului de origine a produsului, a diverselor caracteristici tehnico-functionale şi operaţionale ale produselor, a preţului, a datei limita de consum, a instrucţiunilor de folosire, a valorii nutritive, a cantităţii, etc.

Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul când acesta este prezentat spre comercializare sau este aderent la ambalajul acestuia.

Eticheta reprezintă, cu alte cuvinte, cel mai simplu şi rapid instrument de informare asupra produsului, o bază utilă de date, atât pentru consumator, cât şi pentru produs. Menţiunile obligatorii ale etichetei unui produs se referă la:

- denumirea produsului;

- grupa din care face parte produsul;

- numele producătorului;

- principalele caracteristici de calitate;

- clasa de calitate a produsului;

- masa pe unitatea de ambalaj;

- domeniile de utilizare;

- restricţii privind consumul;

- condiţiile de păstrare;

- elementele de identificare a lotului;

- termenul de garanţie.

-elemente de informare privind compoziţia produsului ambalat, indicaţii de utilizare sau chiar de păstrare.

Pentru consumatori, etichetele mărfurilor reprezintă principalul element în orientarea actului decizional în sensul că eticheta trebuie să ofere consumatorului informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat; eticheta este în acelaşi timp şi un angajament al producătorului privind caracteristicile intrinseci ale produsului, dar şi un prilej pentru firmele conduse după principii incorecte, de a înşela consumatorii privind componenta produsului, tara de origine sau termenul de valabilitate.

Necesitatea reglementarii etichetării produselor este o problemă de interes public deoarece vizează protecţia consumatorului din punct de vedere biologic, economic şi social, dar în acelaşi timp se constituie ca o barieră în calea comercializării produselor necorespunzătoare, a produselor pirat şi a celor falsificate. Etichetarea produselor este reglementată printr-o serie de documente internaţionale şi naţionale: Comisia Codex Alimentarius, Centrul de Comerţ Internaţional, Organizaţia Internaţională de Metrologie Legală(O.I.M.L), etc.

II. Etichetarea nutriţională a produselor alimentare

O tendinţă nouă care se manifestă este tipul nou de eticheta pentru produsele alimentare, denumită şi eticheta nutriţională (care poate face corp comun cu eticheta sau apare ca o etichetă separată), şi care asigura declararea valorii nutritive într-o manieră accesibilă şi utilă pentru cumpărători. Acest lucru este determinat de specificul utilităţii mărfurilor alimentare, implicate în starea de sănătate a oamenilor, de asigurare a stării lor fizice şi psihice la un moment dat.

Etichetarea nutriţională a alimentelor este cu atât mai importantă cu cât paleta produselor alimentare existente pe piaţa s-a lărgit şi diversificat, ca să ştim cu adevărat ce cumpărăm. Ingredientele, caracteristicile produsului, compoziţia acestuia, termenul de valabilitate înscrise pe etichetă sunt un prim pas în luarea deciziei corecte de către cumpărător.

În societatea noastră, eticheta mărfii reprezintă un instrument principal al declanşării actului de vânzare cumpărare, fiind în acelaşi timp un mijloc de informare simplă şi rapidă. Creşterea gradului de prelucrare a produselor, diversificarea sortimentului de mărfuri, evoluţia ambalării şi nevoia de reclama, au sporit rolul etichetei. Din aceste motive treptat au început să apară reglementări privind eticheta şi etichetarea mărfurilor în codurile comerciale, în standarde şi ulterior în actele legislative din diferite ţări, iar recent, pe plan internaţional.

Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 reglementează aspecte privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare.

Etichetarea nutriţională este facultativă, însă devine obligatorie atunci când apare pe etichetă, într-o prezentare sau la publicitatea produsului o menţiune nutriţională.

Singurele menţiuni nutriţionale admise sunt cele care se referă la valoarea energetică şi la substanţele nutritive (proteine, glucide, lipide, fibre, sodiu, vitamine şi minerale enumerate în anexa directivei), precum şi acele substanţe care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile de substanţe nutritive.