Expertiză merceologică - aflatoxina

Micotoxinele sunt substante chimice produse de anumite specii de mucegaiuri (Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Trichothecium etc.). Ele pot fi puse în evidenta si în sporii acestora sau în substratul pe care cresc fungii. Exista o varietate foarte mare de micotoxine dar nu toate sunt importante din punctul de vedere al sigurantei alimentatiei umane. Micotoxinele cele mai importante, cu riscuri seminificative pentru siguranta alimentatiei umane sunt aflatoxinele, fumonisinele, ocratoxinele, patulina, trichotecina si ergotoxina.

Aflatoxina este o substanta toxica cu potential cancerigen, mutant si imunorepresiv produsa de anumite tipuri de mucegaiuri. Prima data aflatoxina a fost identificata la Aspergillus flavus, mucegai de la care i s-a dat si denumirea (A.flavus , aflatoxina).

A fost descoperita în 1960, moment ce a marcat asa-numita "revolutie a micotoxinelor".

Aflatoxinele, compusi cu structura cumarinica, au fost notate initial în ordinea descrescatoare a activitatii biologice si toxicitatii, dupa cum urmeaza: aflatoxina B1, aflatoxinele G1, G2, aflatoxina B2 (produse în speta de Aspergillus parasiticus, extrem de toxigen, urmat de Aspergillus flavus). Ele sunt grupate în trei categorii:

- aflatoxine majore,

- aflatoxine monohidroxilate

- aflatoxine dihidroxilate.

Cercetariile ulterioare au identificat alti 13 metaboliti toxici precum: parasiticolul, aflatoxicolul, aflatoxinele GM1, GM2, aflatoxina P1, aflatoxina M2A si altele. Aflatoxinele prezinta fluorescenta în UV. De altfel, primii patru compusi izolati au fost denumiti în functie de culoarea fluorescentei la 254 nm si 366 nm, albastra sau verde, respectiv B (blue) si G (green).

Aceste substante produc afectiuni grave organismelor superioare, mai ales la nivelul ficatului si al vezicii biliare, dar nu par a avea efecte toxigene asupra bacteriilor. Dimpotriva, bacteriile lactice precum: Lactobacillus delbrueckii (ssp. bulgaricus) si Lactococcus lactis pot degrada aflatoxina B1. Detoxifierea si degradarea acesor toxine poate avea loc în special în stomacul ierbivorelor (în special ovine), sub influenta florei microbiene.

Aflatoxinele pot fi distruse de acizi si baze tari, de hipocloriti, de permanganatul de potasiu, de apa oxigenata, de clor, de ozon etc.

Tipurile de mucegaiuri Aspergillus se dezvolta in gramezile de balegar, in fan, in cereale, in plantele aflate in descompunere, in alimentele depozitate, transportate, stocate si prelucrate necorespunzator. Conditiile de stocare ale cerealelor si plantelor pentru alimentatie influenteaza dezvoltarea acestor mucegaiuri, care cresc foarte bine in medii cu umiditate si temperatura ridicate, in lipsa ventilatiei.

Conform cercetatorilor americani, cel mai inalt risc de contaminare cu aflatoxina il au cerealele, alunele si semintele de bumbac. Si frunzele de tutun stocate si prelucrate necorespunzator ar putea contine aflatoxina, sporind in acest fel gradul de toxicitate pentru fumatori, si asa expusi multiplelor riscuri ale viciului lor.

Aflatoxina a fost detectata ocazional in :

- Laptele, branzeturile ,ouale si carnea pot contine aflatoxina pentru ca animalele si pasarile au consumat furaje contaminate.

- Cereale, alune, nuci, migdale, smochine, paprika, piper, condimente, seminte de bumbac, alte tipuri de alimente si furaje. Multe alimente vechi si, mai ales, fructele pot sa dezvolte mucegaiuri. Fructele prelucrate sub forma de sucuri pot imprastia aceste aflatoxine.