Impactul Calității Produselor și Serviciilor Asupra Mediului Înconjurător

Satisfacerea nevoilor unei populaţii în creştere şi cu exigenţe tot mai sporite, a determinat apariţia, explozivă în ultimii 50 de ani, a unităţilor industriale şi de agricultură intensivă. Acestea, din motive de eficienţă economică, s-au constituit, de multe ori, în platforme industriale sau agricole care au ocupat părţi însemnate din mediul inconjurător.

Dezvoltarea sistemelor industriale şi de agricultură intensivă a determinat, în egală măsură, apariţia unor noi tipuri de aşezări umane. De asemenea, traficul rutier a crescut mult în intensitate datorită necesitaţilor de a deplasa oameni, materiale şi mărfuri la, şi de la locurile de producţie.

Datorită relaţiilor strânse dintre aşezările umane şi mediul înconjurător, procesul de dezvoltare a indus modificări importante în structura acestuia. Au fost afectate, pe rând, calitatea aerului şi a apelor, a solului şi a biosferei, mai intâi zonal şi apoi la scară planetară.

1.Noţiuni teoretice privind calitatea produselor şi serviciilor

1.1.Definirea calităţii

Trăim într-o eră în care evoluţia vieţii sociale pune un accent tot mai mare pe calitate, rezultată din diverse procese, la nivelul diverselor domenii ale dezvoltării economice şi sociale. În generel, termenului de „calitate” (latinescul „qualitas”, „qualis” = „fel de a fi”) i se pot atribui mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este utilizat.

Astfel poate semnifica:

- felul de a fi al unui lucru sau individ, însuşirile şi defectele acestuia;

- ansamblul condiţiilor de trai la un momemt dat – „calitatea vieţii”

- calitatea comercială a unui produs;

- nivelul de „excelenţă” al unui serviciu.

Odată cu dezvoltarea cererii şi a producţiei, noţiunea de „calitate” a produselor a evoluat continuu, ajungându-se astăzi, în condiţiile utilizării calculatoarelor electronice pentru controlul calităţii.

Se impune o definire care să reflecte atât comţinutul complex al noţiunii cât şi caracterul ei evolutiv – dinamic. Punctul de pornire, larg acceptat, îl constituie, în primul rând, valoarea de întrebuinţare, ca totalitate a însuşirilor care fac ca produsele să fie utile omului, diferenţiindu-le după utilitatea pe care o satisfac.

Calitatea reprezintă expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale (tehnico-funcţionale, psiho-senzoriale şi al parametrilor economici), satisface nevoia pentru care a fost creat şi respectă restricţiile impuse de interesele generale ale societăţii, privind eficienţa social economică, precum şi protecţia mediului natural şi social.

Conform standardului ISO 8402, calitatea reprezintă ansamblul caracteristicilor unei entităţi - produs, activitate, proces, organizaţie, persoană - care conferă acesteia aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau implicite.

Conform unor aspecte parţiale ale calităţii unui produs sau serviciu, semnifică:

• aptitudinea de a fi utilizat sau întrebuinţat;

• satisfacerea cerinţelor clientului;

• conformitatea cu o documentaţie sau cu exigenţile beneficiarului.

Ansamblul activităţilor având ca scop obţinerea calităţii formează demersul calităţii. Produsul privit în conformitate cu acelaşi standard (ISO 8402) poate fi orice bun material (rezultat din fabricaţie), sau imaterial (Softwar - programe, informaţii, date) şi/sau serviciu (bancare, transport, etc), care apare ca rezultat al unor activităţi şi/sau procese.

Conform unor anumite orientări calitatea poate semnifica unele aspecte speciale. Astfel:

- în orientarea spre produs – calitatea este considerată o caracteristică măsurabilă;

- în orientarea spre proces – se ia în considerare punctul de vedere al producătorului, după care produsele de calitate sunt cele care satisfac cerinţele specificate; dar utilizatorul poate avea al punct de vedere;

- în orientarea spre costuri (implicit preţul de comercializare) – produs este considerat de calitate dacă oferă anumite performanţe la un nivel acceptabil de preţ

- în orientarea spre utilizator –calitatea se defineşte ca reprezentând aptitudinea produsului de a fi apt pentru utilizare. Aceasta reprezintă corespondenţa cu cerinţele beneficiarului privind funcţionalitatea, siguranţa în exploatare, preţul, termenul de livrare, costurile de utilizare, compatibilitatea cu mediul etc.

Calitatea este considerată o sumă de însuşiri cu caracter dinamic, întrucât cerinţele progresului tehnic impun producţiei crearea şi realizarea permanentă a unor noi produse moderne cu caracteristici şi performanţe superioare. Diversitatea şi îmbunătăţirea calităţii produselor implică promovarea unor activităţi unitare, pornind de la prospectarea pieţii şi continuând cu un ciclu industrial complet în care se realizează produsele. Acest ciclu, conform unei evoluţii dinamice a calităţii, se poate concretiza în procesul de producţie printr-o curbă a calităţii.