Mărfuri cosmetice - cremele antirid

1. MARFURILE COSMETICE

1.1. CARACTERIZARE GENERALA

Produse cosmetice si de parfumerie sunt amestecuri de substante chimice naturale sau sintetice, care se folosesc in scopul ingrijirii corpului omenesc, in vederea asigurarii mentinerii echilibrului fiziologic si a starii de sanatate corespunzatoare.

Denumirea lor deriva de la cuvantul grecesc “Kosmeticos ”.

Progresele stiintei si tehnicii au precizat si fundamentat factorii care intervin in fizilogia pielii.Acesta a determinat o largire a gamei de materii prime si implicit a sortimentelor care sa acopere necesitatile de utilizare.

Trebuie remarcat faptul ca produsele cosmetice si de parfumerie sunt folosite pentru organismul sanatos.Deci,cosmetica se bazeaza pe igiena si estetica.

Notiunea cuprinde o sfera mai larga si anume de:

• Cosmetica fiziologica bazata pe ingrijirea pielii, fetei, corpului, a parului etc., pentru a le asigura functii de nutritie si dezvoltare normala.

• Cosmetica decorativa bazata pe obtinerea unui aspect cat mai placut,curat si atragator.

Tehnologia obtinerii produselor cosmetice si de parfumerie consta in procese de conditionare.

Obtinerea in faza pilot productiv dar mai ales la scara industraiala a produselor cosmetice realizeaza un dublu scop, si anume : valorificarea resurselor de materii prime naturale, prin transformarea in produse de larga si eficienta utilitate, dar si producerea bunurilor de larg consum.

Inainte de a introduce in consum un produs cosmetic, dupa ce cercetarile si probele de laborator au dat completa satisfactie, se efectueaza aplicatii sistematice si “teste epicutanale” in clinici de specialitate, atat cu produsul respectiv, cat si - dupa caz – cu unii componenti ai retetei spre a verifica eficienta produselor si respectiv inofensivitatea acestora sau a componentilor pe care ii contin.

1.2. SCURT ISTORIC

Egiptul antic, 4000 i.e.n.: prima mentiune referitoare la produsele cosmetice. Femeile cu o anumita pozitie sociala aplicau pe fata o crema verde, din minereu de cupru, pentru a-si defini trasaturile. Foloseau uleiuri parfumate si isi pictau sprancenele cu o cremă obtinută din seu de oaie si plumb. Se pare ca foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul machiajului facial.Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe baza de mercur.

Vopseaua de corp, utilizata ca ornament sau in cazul procesiunilor religioase, era des folosita de catre popoarele primitive. Uleiul, balsamul, pudra si vopseaua de par erau folosite si ele. Multe dintre aceste produse isi au originea in Asia, dar sunt consemnate pentru prima oara in Egipt. Mormintele antice contineau vase cu produse cosmetice si aplicatoare (linguri cosmetice).

In 1372 i. Hr. egiptenii de vita nobila se spalau in fiecare dimineata cu apa minerala din izvoare naturale si isi puneau o masca corporala din argila de pe malurile Nilului. Corpul era exfoliat frecvent cu ajutorul nisipului si uleiurilor esentiale. Baia era urmata de un masaj cu uleiuri vegetale de palmier, masline si cu amestecuri de ierburi parfumate ce aveau rolul de a hidrata pielea si de a o proteja de razele nocive ale soarelui. Cateodata aplicau masti din ou si se imbaiau fregvent in lapte. Apoi urma machiajul fetei si al corpului. Fardurile erau preparate proaspat si mereu parfumate. Pielea era unsa cu un preparat din ocru galben, ce dadea reflexe aurii, iar linia decolteului era fardata cu albastru.

Grecia, 1000 i.e.n : era la moda vopsirea fetei cu creta alba sau faina de plumb (cu toate acestea, nu exista mentiuni privind eventuale intoxicari cu plumb). Daca doamnele voiau ceva mai multa culoare, alegeau cleiul de ocru si crema de fier pe post de ruj. Isi vopseau palmele cu henna rosie, pentru a parea mai tinere. Aceste practici coincid, deloc surprinzator, cu descoperirea si perfectarea sapunului. Foloseau creioane din carbune şi batoane de vopsea rosie.

Roma, 100 e.n.: Platus scria: "O femeie fara culoare este ca mancarea fara sare". Desi o civilizatie inaintată, romanii isi dadeau cu unt pe obraji si isi faceau unghiile cu sange de oaie si le lustruiau cu seu de la acelasi animal. Contributia lor speciala a fost moda bailor in namol, suplimentate cu excremente de crocodil, cu efecte nestiute inca. Barbatii se vopseau blond, pentru a parea mai tineri. Vopselele de par erau insa atat de caustice, incat duceau la chelire completa. Si romanii aveau sclavi speciali pentru aplicarea machiajelor. Produsele de frumusete au atins apogeul in perioada Imperiului Roman - carbunele pentru fata si fondul de ten denumit "fucus" - cand doamnele deja aveau sclavi special pregatiti pentru aplicarea diverselor machiaje.

Evul Mediu: Multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut si de perioada medievala, cruciatii aducand din Orient uleiuri si parfumuri. In timpul Renasterii, cosmeticele pe baza de plumb erau folosite in mod exagerat. Secolul XIV: cosmeticele erau vazute ca un adevarat pericol pentru sanatate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulatiei sangvine. In Anglia elisabethana, parul rosu era la moda. Femeile cu pozitie sociala inaltă isi dadeau cu albus de ou pe fata, in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vitel pe ochi, pentru a intineri tenul.