Merceologie nealimentară - mobilierul din lemn

I.Descrierea mobilierului din lemn

5. Istoric

Mobilierul reprezintă un ansamblu de piese obținute din lemn sau alt material, care are ca scop atât satisfacerea unei necesități de utilitate casnică, cât și decorarea locuințelor.

Mobila a fost cunoscută din timpurile cele mai vechi și a evoluat, dând naștere la diferite stiluri care reflectă specificul unei anumite epoci, determinat de mediul geografic și mai ales de mediul istoric și social.

Stilul organizat și documentat al mobilei cunoaște următoarele perioade istorice importante :

- stilurile popoarelor vechi: Stilul Egiptean, Stilul Caldeo-Asirian, Stilul Indian, Stilul Chinez și Stilul Japonez;

- stilurile antice: Stilul Antic Grec și Roman;

- stilurile Evului Mediu: Stilul Bizantin, Stilul Islamic, Stilul Romanic și Stilul Gotic;

- stilurile epocii moderne: Stilurile Renașterii, Stilul Baroc italian, Stilul Ludovic al XIV-lea, Stilul Regence, Stilul Ludovic al XV-lea, Stilul Chippendale, Stilul Ludovic al XVI-lea, stilurile clasice engleze, Stilul Empire și Stilul Biedermaier.

- stilul românesc: Stilul Românesc Popular și Stilul Cult Românesc.

Antichitatea:

Mobila popoarelor din Antichitate nu a avut o dezvoltare hotărâtoare din cauza condițiilor materiale și sociale din acea vreme. Ea a apărut și a existat ca un obiect de necesitate practică în viața omului, având forma și structura influențate de arhitectură, de mijloacele materiale și tehnice existente atunci.

• STILUL EGIPTEAN

Poporul egiptean este considerat cel mai vechi creator de mobilă, egiptenii fiind primii care au aplicat tehnica prelucrării lemnului. Materialul folosit a fost lemnul de tisă, cedru, sicomor și măslin. Forma mobilei era simplă, cu linii și suprafețe drepte, cu o anumită tendință de comoditate la obiectele de șezut și odihnă, care de obicei erau acoperite cu țesături textile, tapițerii luxoase, viu colorate, piei de animale.

Ornamentația mobilei stilului egiptean a fost alcatuită din elemente abstracte geometrice cum sunt : linii și figuri în zigzag, cercuri și ovale, spirale, motive de sah, elemente vegetale (frunze si flori de palmier, de papirus, floare de nufar, frunza de trestie), figuri de oameni și animale (sfnxul, picioarele și capul de leu, vulturul cu aripile întinse, picioarele de taur, soare înaripat, șarpe). Ornamentele erau gravate, sculptate, încrustate sau pictate pe suprafețele obiectelor de mobilier. S-a folosit cu predilecție ca procedeu decorativ pictura cu o gama de 6 culori : negru, alb, rosu, galben, verde si albastru. De asemenea, stilul egiptean a folosit în ornamentația mobilei încrustațiile cu materiale și metale prețioase : fier, aur, pietre prețioase.

• STILUL CALDEO-ASIRIAN

Ca și Stilul Egiptean, cel Caldeo-Asirian nu au avut o dezvoltare deosedbită în arta, constructia și funcționalitatea mobilei. Obiectele de mobilier erau grele, cu suprafate drepte, acoperite întodeauna cu elemente decorative sculptate la partea de jos, ca și la egipteni.

Ornamentațiile acestui stil au fost executate prin scluptură, pictură, placare și încrustație folosindu-se pietre prețioase, bronz și argint. Din domeniul vegetal s-a folosit cu predilecție floarea de lotus, închisă și deschisă. Un ornament asirian deosebit de frumos, folosit în arhitectura interioară a fost o imitație clară de țesături și un colorit admirabil pe un fond albastru sau galben cu roșu, alb și negru.Marginea ornamentelor era albă.

• STILURILE INDIAN, CHINEZ SI JAPONEZ

Stilul Indian este caracterizat prin ornamentație foarte bogată și fin executată, plină de fantezie, cu multe motive geometrice și vegetale. Mobila indiană a fost mai saracă din punct de vedere al sortimentelor. Mesele erau mici și joase, iar dintre obiectele de șezut, tronurile au fost cele mai importante și variate, bogat scluptate pe toate suprafețele elementelor constructive, cu ornamente trafirate și aurite ori cu încrustații din aur și fildeș.

Stilul Chinez a avut o anumită originalitate în arta mobilei, datorită felului de viața deosebit al chinezilor. Pentru construcția mobilierului chinezii au folosit lemnul de abanos, de trandafir și alte specii exotice. Toate obiectele erau ampodobite cu scene din viața omului, cu elemente animale, vegetale, caracteristica principală fiind lăcuirea și folosire încrustatiilor de fildeș, sidef și aurirea. În arta mobilei chinezesti s-au executat și ornamente sculptate în lac. Nu au întrebuințat tapițeria, ci numai perne pentru șezut. Mobilierul chinez era format din taburete, mese joase, pat cu baldachin, etajere și paravane.

Stilul japonez se aseamană mult cu cel chinez, fiind alcătuit mai cu seama din diferite dulapuri înzidite, etajere, paravane, foarte puține obiecte de șezut și odihnă.

• STILUL ANTIC GREC

Renumita civilizație antică greacă a creat o nemuritoare operă artistică în arhitectură și scluptură, cu influențe directe asupra mobilei din acel timp.

Forma obiectelor de mobilă oficială era masivă, greoaie si rigidă, pe când unele obiecte de mobilier familiar erau mai fine comode și elegante. Dintre speciile lemnose cele mai folosite au fost paltinul, maslinul, abanosul și chiar nucul. Finisarea mobilierului era realizată prin vopsire și pictură, precum și prin băițuire și lustruire, procedee cunoscute în acea vreme. Elementele constructive ale mobilierului acestui stil au fost adaptate cerințelor de rezistență, comoditate și estetică.

Ornamentația mobilierului a fost influentață de cea arhitecturală, fiind în general sculptată și pictată ori executată prin încrustații din materiale prețioase sau din unele specii de lemn prețios. Cele mai cunoscute elemente create și folosite de stilul grec au fost: acantul, palmeta, coloanele și pilaștrii.