Cântecul propriu-zis

Genul cel mai bogat, mai variat, cu cea mai larga arie de raspandire o reprezinta cantecul propriu-zis. Gen liric neocazional, el se deosebeste functional, tematic si structural de repertoriul obiceiurilor din timpul anului si al celor legate de viata omului.

Cantecul propriu-zis circula mai mult printr-o impregnare individuala, modalitate preferata de categoriile lirice, este genul in care precumpaneste o atitudine individuala activa in receptarea si transformarea creatoare a variantelor, cu toata limitarea, aproape stricta a formei arhitectonice.

Cantecul propriu-zis pe langa o forma clasica muzicala a ganului, vom intalni uneori si forme intermediare:

- doina cantec(Muntenia Moldova)

- cantec doina(Nasaud,Salaj)

- cantec de joc

Genul la care ne referim apartine tuturor varstelor si categoriilor sociale, si deasemenea mai poate fi interpretat de oricine, in cele mai diverse ocazii: la munca, la petreceri, in singuratate, in mijlocul naturii; mai poate fi de dragoste, de dor, de jale, de instrainare, distractiv, satiric, etc.

Dezvoltandu-se pe baza unor forme si structuri mai vechi, cantecul propriu-zis a cunoscut o mare diferentiere in perioada medievala(a economiilor inchise), perioada in care se dezvolta stilul vechi.

Bine conturat in multe locuri, dar si coexistand cu alte categorii, cantecul propriu-zis a putut prelua si condensa unele elemente proprii altor genuri. Mai tarziu s-a infiripat prin actiunea mai puternica a unor factori de evolutie, cum ar fi intrepatrunderea graiurilor, in influenta creatiei culte sau straine, astfel luand nastere stilul modern.

- CANTECUL PROPRIU-ZIS DE STIL VECHI

In materialul pe care l-a cules din Transilvania, Bartok a remarcat diferentierea zonala, aratand ca pentru impartirea muzicii populare romanesti in dialecte teritoriale sunt hotaratoare melodiile de doina (aici si cu intelesul de catec propriu-zis). Dialectele muzicale romanesti sunt acelesi ca si cele lingvistice :

- dacaroman(dialectul corespunzator teritoriului actual al Romaniei)

- aroman,meglenoroman,istroroman(dialecte sudice romanesti)

Subdialectul transilvanean cuprinde cateva graiuri muzicale care se disting anumite particularitati structurale, preferinte pentru unele sisteme sonore, locul cezurii, sunetele pe care se fac cadentele interioare si finale, caracterul melismatic sau silabic, formulele melodice si ritmice specifice, prezenta sau absenta refrenului, numarul randurilor melodice, emisiunea vocala.

- GRAIUL SUD – ARDELENESC

Trasaturile acestui grai ies mai clar in evidenta in zona Hunedoarei si se intinde la vest pina in zona Covasnei, iar la nord pana la Cluj.

a) Majoritatea melodiilor au la baza pentatonicul(4),pe cere-l gasim atat in stare pura cat si amplificat cu pieni.Modul pentatonic nu este singurul sistem sonor ,nuele melodii fiind hexacordice sau heptacordice.

b) In cadentele interioare se impune in special subtonul (re),si mai rar sunetul sol; subtonul este de cele mai multe ori si sunetul pe care se stabileste cezura finala.