Estetică în viziunea lui Platon

INTRODUCERE

Estetica a fost definita in mod traditional ca studiu al frumosului. Studierea esteticii se desfasoara in mai multe directii, cuprinzand atat teoria frumosului cat si teoria artei, cercetand deopotriva teoria obiectelor estetice si cea a experientelor estetice

Unii esteticieni, convinsi ca notiunea de frumos este nedeterminata si vaga, improprie pentru cercetare, s-au indreptat mai mult spre o cercetare a artelor, definind estetica drept un studio al artelor. Anticii au studiat si arta, si frumosul insa le-au tratat separat, nevazand nici un motiv ca sa le asocieze.

Unul dintre anticii care au tratat estetica a fost Platon. Interesele, competentele si ideile sale originale din domeniul esteticii au avut o cuprindere foarte larga. Nu a existat niciodata un filosof cu o cuprindere mai

vasta decat Platon: era estetician, metefizician, logician si profesor de etica.

In mintea lui, problemele estetice s-au impletit cu alte probleme: metafizica si etica in special.

Pentru prima data, conceptele de frumos si de arta au fost integrate intr-un mare sistem filosofic. Acest sistem era idealist, spiritualist si moralist. Nu e cu putinta sa intelegem estetica lui Platon decat in legatura cu teoria ideilor, a sufletelor si a statului elaborat de el.

Opera lui Platon se intinde pe o jumatate de secol si in cautarea lui constanta de solutii mai bune, filosoful si-a modificat conceptiile de mai multe ori. Ideile lui despre estetica au fost angrenate in aceste fluctuatii si l-au condos la o intelegere si la o apreciere diferita a artei. Cu toate acestea, existenta unor trasaturi recurente ale gandirii sale, estetica lui Platon poate fi prezentata ca pe o unitate.

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE FRUMOS

Platon scria in Banchetul ca “daca viata merita prin ceva s-o traiasca omul, numai pentru acela merita care ajunge sa contemple frumusetea insasi” (211 d). Si dialogul e in intregime un elogiu entuziast al frumusetii ca valoarea suprema. E, fara indoiala, primul elogiu de acest fel cunoscut in literatura. Elogiind insa frumesetea, Platon elogia ceva diferit de ceea ce intelegem astazi prin termenul respecriv. Formele, culorile si melodiile nu erau, pentru el si pentru greci in general, decat un fragment din sfera completa a frumosului. In acest termen ei includeau nu numai obiecte fizuce, dar si obiecte psihologice si sociale, caractere si sisteme politice, virtuti si adevaruri. Ei includeau nu numai lucruricare produceau placere cand sunt private sau ascultate, ci orice provoaca admiratia, orcie naste apreciere si satisfactie.

In Hippias Maior, Platon a incercat sa defineasca acest concept. Prota-

gonistii sunt Socrate si sofistul Hippias, amindoi cautand sa clarifice esenta frumusetii. Primul exemplu pe care il dau – fete frumoase, cai, instrumente musicale si vase frumoase – pare a sugera ca ei s-ar ocupa de frumosul in sensul mai ingust, pur estetic. Sectiunile urmatoare ale dialogului trateaza de asemenea despre personae frumoase, desene colorate, picture, melodii si sculptura.

Si in alte dialoguri, Platon a exprimat o conceptie asemanatoare despre frumos. El a mentionat nu numai frumusetea femeilor, frumusetea Afroditei, cisi frumusetea dreptatii si prudentei, a bunelor moravuri, a invataturii si a virtutii, ca si frumusetea unui suflet. Nu incape indoiala ca notiunea de frumos la Platon era foarte larga. El includea nu numai valorile pe care noi le numim “estetice”, dar si valorile morale si cognitive.Intr-adevar, conceptual lui de frumos nu se deosebea prea mult de un concept al binelui larg inteles.