Extras din referat
RESURSELE METODOLOGICE ALE PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
(metode de învățământ)
Stăpânirea cu meșteșug și artă a sistemului de metode de învățământ și configurarea unui grup propriu pentru eficientizarea învățământului, se constituie cu siguranță, ca latură definitorie a personalității unui cadru didactic
Resursele în învățământ - se referă la rezervele, sursele de ori ce natură ce, la un moment dat, sunt valorificate într-o împrejurare și mijlocesc, facilitează diverse activități didactice.
Metodele sunt definite, de autorii de ieri și de astăzi, cu diverse arii de cuprindere și fac parte integrantă din categoria resurselor de învățământ.
Metoda Orff a ales calea instrumentală prin procedee specific cântecelor ce permit folosirea percuției și tehnicilor speciale instrumentelor de suflat.
Metoda Suzuki urmează calea instrumentală prin procedeele cerute de predarea viorii.
Metoda Kodaly urmează calea vocală prin procedeele cerute de cântecul popular maghiar și scandarea unor texte din lirica populară.
Metoda (de la grecescul metodos = urmărire, cale, itinerar) este o structură Ordonată ce reglează acțiunile practice și intelectuale în vederea atingerii unui scop (Paul-Popescu Neveanu). Metoda are un caracter instrumental prin care intervenim, informăm, interpretăm, acționăm.
Dacă metodologia - ca parte a didacticii - studiază rolul și modul de utilizare a metodelor, strategia didactică se referă la abordări combinatorii de metode pentru rezolvarea triadei: predare-învățare-evaluare și pentru ca Educația muzicală să vizeze deprinderi-cunoștințe-atitudini specifice acestui obiect de studiu.
Personalitatea profesorului și metodele de învățământ
Nu de puține ori personalitatea unui cadru didactic este asimilată cu metoda lui de predare-învățare, uneori și de evaluare. Întâlnim din păcate și astăzi confuzii între personalitatea cadrului didactic și metodele de predare, termeni aflați în conflict deschis, după unii autori, din cauza unor concepții semantice unilaterale.
Din prezentarea calităților personalității profesorului (competențele descries în capitolele anterioare), bun specialist în probleme muzicale, practician, om de cultură, cu tact psihopedagogic, nici una nu se datorează strict eredității, nu este înnăscută, ci este un bun dobândit, ce se sprijină pe calități și aptitudini specific fiecărui ins, aptitudini ce sunt favorizate de unele predispoziții precum răbdarea, ordinea, ușurința în exprimare, logica etc., care favorizează eficiența utilizării metodelor de predare-învățare a muzicii.
Bibliografie
1. GABRIELA MUNTEANU, DIDACTICA EDUCAȚIEI MUZICALE, Ediția a II-a, Editura Fundației România de Mâine, 2007
Preview document
Conținut arhivă zip
- Muzica si didactica educatiei muzicale.docx