Stilul de Negociere Japonez

Japonia este o tara din Asia de Est, situata pe un lant de insule aflate între Oceanul Pacific si Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeana Este cunoscuta în româneste si sub numele de Tara Soarelui Rasare. Potrivit legendei, Japonia a fost creata de catre zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picaturi ce au devenit insulele principale, precum si o multitudine de insule mici (peste 5000).

Cultura japoneza a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originara, cultura Jomon la un hibrid contemporan, care combina influente din tari din Asia, Europa si America.

Initial, China si Coreea au avut o influenta puternica asupra dezvoltarii culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. si culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olaritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise si a budismului Mahayana pâna în secolul VII A.D.

În lunga ei era medievala, Japonia si-a dezvoltat o cultura unica, printr-o diversificare treptata a tuturor artelor: (ikebana, origami, ukiyo-e), mestesuguri (papusi, articole lacuite, oale), dans traditional, teatrul kabuki, No, bunraku, rakugo), traditii diverse ( onsen, sento, ceremonia ceaiului, arhitectura, gradini, sabii), si bucatarie.

Cultura moderna si contemporana

Odata cu mijlocul secolului al XIX-lea au început sa prevaleze influentele vestice, cea americana devenind dominanta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (1945). Aceste influente sunt vizibile în cultura populara japoneza contemporana, care combina influentele asiatice, europene si, începând cu 1950, americane. Deopotriva, în tara sau în strainatate, japonezii au cucerit recunoasterea internationala în domeniul modei, cinematografiei, literaturii, al programelor de televiziune, al jocurilor video sau pe computer, dar si al muzicii. De asemenea, japonezii sunt recunoscuti ca cei mai mari cheltuitori din lume pe bunuri de lux.

Negocierea reprezinta un proces de comunicare ofensiva si defensiva în scopul încheierii unui acord mutual în legatura cu diferite necesitati sau idei. Reprezinta o colectie de comportamente care implica comunicarea, vânzarile, marketingul, sociologia si rezolvarea conflictelor.

Negocierea este un proces în care, din punct de vedere etic, toti cei implicati trebuie sa fie câstigatori. Câteodata, o negociere aparent încununata de succes, daca ascunde clauze defavorabile unuia dintre parteneri, poate schimba destine si distruge pozitii sociale. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de vointa, a unui consens si nu a unei victorii. Ambii parteneri trebuie sa încheie procesul negocierii cu sentimentul ca au realizat maximul posibil din ceea ce si-au propus.

Principalul scop în procesul negocierii este obtinerea consensului.

De aceea negociatorii trebuie sa transforme interesele divergente în scopuri comune, ajustându-si cerintele în mod flexibil si având rezerve de unde sa cedeze, înca de la început. Nu se porneste în nici o negociere de la "minimul acceptabil" cu ideea ca "asa ar fi corect sa fie" si cu speranta ca partenerul va aprecia aceasta pozitie "realista". În realitate, o negociere nu este altceva decât cea mai elementara aplicare în practicaa a legii cererii si ofertei. Intrând într-o negociere, oricine trebuie sa fie pregatit sa joace un rol specific economiei de piata. Din acest motiv, trebuie cunoscute din timp produsele, serviciile sau chiar conceptele similare (cum este cazul programelor politice) oferite pe piata.