Cum funcționează CD-ul, DVD-ul

Pe parcursul evolutiei umane,dorinta de cunoastere si de autodepasire au generat o nevoie de evaluare si stocare a experientei precedesorilor.

Memoria individului si,sau a colectivitatii au fost materializata pe parcursul evolutiei umane in diferite modele,forme si concepte.

Saltul deosebit inregistrat de evolutia tehnologica a dus pana la “ruperea” informatei de contextul clasic al supotului si modului de accesare al acestuia.

Astazi avem o sumedenie de moduri de stocare a informatiei de la carte la suporturi informatice.

Daca de la tablitele sumeriene pana la cartea tiparita au fost nevoie de secole in dezvoltarea umana,evolutia supotului informatic a avut alt traseu temporal .

Stocarea datelor pe dischete a evoluat pana la “High Density Digital Versantile Disc” (HD DVD) intr-un ritm alert .

Discul flexibil (floppy disk sau discheta) este un suport tehnic de date de memorare externa, adresabil si reutilizabil. Discul flexibil a fost multa vreme mediul de stocare cel mai utilizat de calculatoarele personale. Discul flexibil este folosit pentru stocarea fisierelor si programelor de mici dimensiuni pentru arhivarea si pentru transferul datelor si programelor intre calculatoare. Discul propriu-zis este confectionat dintr-un material plastic fin si flexibil, acoperit de un strat subtire de oxid de fier cu o anumita sensibilitate magnetica.

Discul este inchis intr-o caseta de protectie rigida, captusita in interior cu o pasla care ajuta discheta sa se roteasca lin si uniform, dar o si curata in acelasi timp. In invelisul de rezerva sunt prezente mai multe fante: pentru fixarea dischetei pe dispozitivul de antrenare, pentru a permite accesul capetelor de citire /scriere la pista, pentru protectie la scriere impotriva stergerilor accidentale, pentru a indica densitatea informatiilor.

Diametrul dischetei a scazut de la 8 inch la 3,50 inch. Pe masura ce dimensiunile dischetei au scazut, capacitatea sa de memorare a crescut. In anul 1981 firma IBM a adoptat discheta de 5,25 inch si aceasta devine un standard pentru industria microcalculatoarelor pana în 1984 cand firma Apple Macintosh introduce discheta cu diametrul de 3,5 inch (pe care o adopta si IBM in 1987 pentru calculatorul sau PS/2).

Scrierea sau citirea datelor de pe un disc flexibil se realizeaza cu ajutorul capetelor de citire/scriere (cate unul pentru fiecare fata a discului) in timp ce discul se roteste cu o viteza de 300 sau 360 de rotatii pe minut iar capetele se misca din exteriorul spre interiorul discului si invers. Suprafata de inregistrare a unui disc flexibil este divizata in zone concentrice numite piste. Numarul pistelor de pe o fata de disc depinde de tipul discului. Pistele suni numerotate, incepand cu zero, din exteriorul spre interiorul discului, astfel incat pista zero este cea mai apropiata de marginea exterioara a discului. Datele sunt inregistrate de-a lungul pistei ca o insiruire de cifre zero si unu.

Pistele sunt impartite in sectoare numerotate incepand cu cifra 1. Sectorul este cei mai mica unitate adresabila si modificabila prin rescriere. Numarul de sectoare existente pe o pista depinde de formatul si tipul discului. Indiferent de numarul de sectoare existent pe o pista ele au o dimensiune fixa pe orice disc. Calculatoarele personale IBM lucreaza cu sectoare de 512 bytes (octeti). Indiferent de capacitate unui sector, toate operatiile de intrare/iesire pe care le poate efectua un calculator sunt masurate in numar de sectoare complete.

Compact Disc-ul (CD)

Compact Disc-ul (CD) este un disc optic folosit pentru a stoca date în format digital, creat iniţial pentru stocare audio.

Istoric

Istoria CD-ROM-urilor nu este prea îndepărtată de zilele noastre. Preocupările în acest domeniu se remarcă îndeosebi după anul 1980, în urma unei înţelegeri între renumitele companii Philips şi Sony. Până la această dată fiecare dintre cele doua companii realizase, după propriile concepţii şi tehnologii, diferite variante de CD-ROM-uri, însă abia în anul 1982, ca urmare a înţelegerii stabilite, acestea au definitivat standardul actualelor CD-ROM-uri. Discurile CD-ROM şi discurile CD-audio sunt asemănătoare (unii spun identice) dar în acelaşi timp sunt şi diferite. Ele sunt identice ca suport, ca principiu de citire, şi ca mărime şi format fizic, însă diferă din punct de vedere al continuţului informaţional şi al unităţilor hard pentru înregistrare şi redare. Un CD-audio, introdus însă intr-o unitate hard de CD-ROM, va putea fi citit şi redat fără probleme.