Metode moderne de diagnosticare - diagnosticarea sistemului de răcire

Introducere

Progresele inregistrate de firmele avansate in ultimul deceniu, au demonstrat ca sistemele de racire ale motoarelor cu ardere interna reprezinta o parghie importanta in procesul de perfectionare a functionarii acestora, putind sa contribuie substantial la reducerea consumului specific de combustibil, a emisiilor poluante primare, a efectului de sera la scara globala, afectand direct fiabilitatea motoarelor si durata de viata a acestora.

Sistemul de racire trebuie sa asigure functionarea in conditii de siguranta a motorului cu ardere interna, transferand prompt si integral caldura degajata in timpul procesului de lucru, de la componentele cu stare termica critica chiulasa, pistoanele, cilindrii , de la agentii termici directi uleiul de ungere, aerul de ardere, combustibilul , mai departe, catre fluidul de racire si prin acesta, catre mediul inconjurator. Evacuarea caldurii trebuie sa fie astfel efectuata, incat sa se evite aparitia oricaror efecte negative in urma functionarii de lunga durata a motorului oboseala termica, deteriorarea suprafetelor expuse cavitatiei .

Un sistem de racire corect dimensionat mentine in orice situatie posibila de intalnit in exploatare, temperatura componentelor motorului solicitate termic si uneori a fiecarei zone importante a acestora in limite care garanteaza o buna functionare.

Evaluarea performantelor unui sistem de racire care echipeaza un autovehicul poate fi facuta conform standardelor in vigoare SAE J1393 1994 , SAE J819 1987 ; care prevad efectuarea unor teste in timpul carora autovehiculul respectiv trebuie sa fie condus conform cu conditiile si modul de operare specificat de producator.

Pentru a se putea obtine rezultate bune la testele amintite mai sus, este necesar ca sistemul de racire sa fie conceput, constituit si adaptat perfect cu motorul.

In cazul motorului cu aprindere prin scanteie, datorita contactului incarcaturii proaspete cu peretii calzi ai canalelor de admisie din chiulasa, cu supapa, cu peretii camerei de ardere, capul pistonului si peretii cilindrului se micsoreaza coeficientul de umplere din cauza cresterii temperaturii si reducerii densitatii incarcaturii retinute in cilindru la sfarsitul admisiei. Pe de alta parte in cazul unor temperaturi prea scazute ale peretilor cilindrului, se produce marirea pierderilor mecanice prin cresterea vascozitatii lubrifiantului si cresterea pierderilor de caldura scazand astfel randamentul indicat.

Functionarea indelungata a motoarelor in conditiile unor racirii exagerate conduce la uzuri premature ale pieselor datorita diluarii peliculei de ulei cu fractiuni grele de combustibil condensate pe cilindru sau prelinse din conducta de admisie.

Una dintre cerintele fundamentale ale sistemului de racire este asigurarea unei temperaturi relativ constante a cilindrilor in functie de lubrifiantul utilizat. De asemenea, este esential ca intensitatile de evacuare a caldurii din chiulasa sa fie stabilite din conditia asigurarii unui coeficient de umplere cat mai ridicat si a unor pierderi minime prin racire.

Cresterea performantelor motoarelor cresterea puterii si scaderea consumului de combustibil, precum si scaderea efectelor poluante se pot realiza printr-o racire mai intensa a chiulasei, deoarece se constata o crestere a coeficientului de exces de aer.

Cerintele esentiale ce trebuiesc indeplinite de catre sistemul de racire:

-motorului evitand astfel supraincalzirea sau supraracirea motorului indiferent de conditiile climatice si de drum;sa mentina o temperatura relativ constanta a

-termogazodinamice cu un randament cat mai ridicat;sa permita desfasurarea proceselor

-capacitate cat mai ridicata raportul dintre suprafata de racire si volumul ocupat;

-simplitate constructiva si montaj facil;

-dimensiuni de gabarit cat mai reduse;greutate cat mai mica si

-exploatare cat mai ridicate;siguranta si durabilitate in

-antrenarea elementelor componente.consum cat mai mic de putere pentru

CAPITOLUL I

1. CONSTRUCTIA INSTALATIEI DE RACIRE

In functie de natura agentului de racire exista urmatoarele tipuri de instalatii de racire:

- instalatia de racire cu aer;

- instalatia de racire cu lichid.

2. INSTALATIA DE RACIRE CU AER

Racirea directa se realizeaza prin racire cu aer dirijat (prin turbina) si prin racire cu aer nedirijat (cu aerul inconjurator). Racirea cu aer dirijat se obtine printr-o turbina actionata de motor, iar curentul de aer este dirijat spre toti cilindrii printr-un sistem de galerii. In vederea racirii cu aer nedirijat, cilindrii, chiulasa si carterul motorului sunt prevazute cu aripioare pe suprafata lor exterioara, care maresc suprafata de racire iar curentul de aer generat prin deplasarea autovehiculului trece printre aceste aripioare si preia,o parte din temperatura acestora.Avantajele sistemului de racire cu aer sunt urmatoarele:

ü se elimina radiatorul;

ü se elimina pompa de apa si conductele.

In consecinta motorul este mai ieftin, mai usor cu 10 15% fata de cele racite cu apa, dupa pornirile la rece motorul se incalzeste imediat, se evita pericolul inghetului lichidului de racire, este usor de intretinut.

Racirea cu aer se foloseste in special la automobilele cu motoare de capacitate mica, precum si la motociclete

2. INSTALATIA DE RACIRE CU LICHID

Racirea indirecta cu lichid. In prezent, la majoritatea motoarelor de automobil, racirea este asigurata printr-o instalatie cu circuit de apa sau lichid antigel in jurul cilindrilor. In functie de presiunea lichidului din instalatiile de racire, se deosebesc:

- instalatii de racire la presiunea atmosferica;

- instalatii de racire presurizate.

Suprapresiunea din instalatie este asigurata de capacul (busonul) radiatorului, prevazut cu doua supape:

- supapa de evacuare care se deschide la o anumita suprapresiune fata de cea

atmosferica pentru ca vaporii ori lichidul de racire in exces sa fie evacuate in afara;

- o supapa de aspiratie, pentru patrunderea aerului in instalatie cand depresiunea in

aceasta depaseste o anumita valoare.

In primul caz, vaporii de lichid sunt evacuati in atmosfera, in cel de al doilea caz intr-un vas de expansiune.