Arhitectura calității în educație

Introducere

În această lucrare am abordat aspecte legate de necesitatea regândirii conceptului de calitate în condițiile în care competiția națională internă și internațională creează o presiune puternică, dar necesară asupra instituțiilor de învățământ și asupra sistemului educațional în ansamblul său.

Obiectivul fundamental al lucrării a constat în construirea unui concept al calității care să surprindă cât mai fidel și cu acuratețe ridicată schimbările transformaționale profunde atât din societate, cât și din fiecare organizație în parte.

În prezent, actorii din sistem - studenții, cadrele didactice și angajatorii au început să realizeze că nu există nici o altă activitate care promite mai multă influență în îmbunătățirea societății decât dezvoltarea unei generații care înțelege conceptul de calitate și acționează pentru a-l îmbunătăți.

Metodologia de cercetare

S-a concretizat în aplicarea unui set de instrumente de cercetare care cuprinde:

analiza documentară ( articole, studii, rapoarte, lucrări din literatura de specialitate dedicată calității și asigurării calității)

chestionare elevi(250);

Chestionare cadre didactice(160);

Chestionare părinți (130);

Chestionare reprezentanții comunității locale(90);

observații directe,

interviuri cu factorii implicați în doisprezece școli din mediul rural din județul Gorj.

Miniștrii educației din țările europene au identificat patru priorități cheie pentru viitorul EHEA - SEIS (2015)

Prima dintre acestea este întărirea/ consolidarea calității și a relevanței activităților de predare și învățare;

A doua prioritate a reprezentat-o angajabilitatea absolvenților pe traseul longitudinal al vieții lor profesionale;

A treia dimensiune extrem de importantă a constituit-o transformarea sistemelor de învățământ superior în sisteme mai incluzive și mai transparente;

A patra dimensiune a fost proiectarea și implementarea unor reforme structurale curajoase, care să asigure șanse mari de succes atât la nivel social, cât și la nivel individual/ personal .

Rafinarea conceptului de calitate a educației

Calitatea educației ca un set de practici, principii și procese ce traversează întregul mediu educațional poartă amprenta ritmului rapid al schimbărilor sociale, al dezvoltării tehnologice care transformă învățarea în principala activitate umană și în care organizațiile care învață se transformă continuu, facilitând dezvoltarea individuală și organizațională.

Abordări ale conceptului de calitate

Mulți autori consideră calitatea drept un concept notoriu evaziv (Gibson, 1996; Neave, 1994; Scott, 1994), alunecos (Pfeffer și Coot, 1991), relativ (Baird, 1998; Harvey și Green, 1993; Middlehurst, 1992; Vroeijenstijn, 1992; Westerheijden, 1990), dinamic (Boyle și Bowden, 1997) și multidimensional (Campbell și Rozsnyai, 2002). Alți cercetători abordează calitatea drept întruchiparea elementelor intrinseci și extrinseci (Ball, 1985;Barnett, 1992; van Vught, 1994). Totuși, pentru alți autori, calitatea este un concept filosofic care nu are o teorie generală în literatura de specialitate (Green, 1994; Westerheijden, 1999).

Vroeijenstijn (2006) comentează că orice definiție a calității trebuie să ia în considerare punctele de vedere ale diferiților stakeholderi. Urmărind aceeași idee, Cheng și Tam descriu calitatea ca pe un sistem ce reprezintă input-ul, procesul și output-ul sistemului educațional, oferind servicii care mulțumesc pe deplin atât stakeholderii interni, cât și pe cei externi, prin satisfacerea așteptărilor acestora.