Calitatea în educație

Calitatea în educație este un concept elaborat la nivelul de construct sau de model pedagogic care

vizează aprecierea valorică a educației în cadrul sistemului de învățământ, a instruirii în contextul procesului de învățământ, a activității de proiectare a educației și a instruirii la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ.

Pentru definirea la nivelul de concept pedagogic se au în vedere atât științele fundamentale ale educației

( teoria generală a educației, teoria generală a instruirii, teoria generală a curriculumului, teoria generală a cercetării pedagogice) cât și unele științe ale educației, construite interdisciplinar ( sociologia educației, managementul educației, politica educației, economia educației, planificarea educației).

„Evaluarea calității educației implică un set de criterii axiomatice comune, generale, universale.” (Sorin, S. “TRIBUNA Învățământului”. Ediția din 28 august 2015. București)

Optimizarea, competitivitatea și competența sunt importante dar vizate sunt cele esențiale, precum

eficacitatea, eficiența și echitatea educației, realizate la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învâțământ.

Dacă la nivelul sistemului de învățământ eficacitatea vizează evaluarea calitativă a gradului în care

idealul educației conferă unitate valorică tuturor activităților de educație pe termen lung și scopurile generale, reflectate prin criteriile valorice care determină structura sistemului de învățământ, la nivelul procesului de învățământ, eficacitaea are ca scop evaluarea calitativă a gradului în care obiectivele generale și specifice ale educației au ca rezultat stabilitatea valorică a planului de învățământ și a programelor de instruire fixate pe conținuturi de bază, metode de predare-învățare-evaluare, forme de organizare, etc.

Eficiența educației reprezintă un criteriu valoric care verifică gradul în care resursele pedagogice

existente la nivelul sistemului de învățământ , în cadrul fiecărei organizații și clasede elevi, sunt valorificate. Fiind un criteriu specific managementului educației, analizează legătura dintre finalitățile propuse și „rezultatele obținute în timp la nivel global în cadrul concret al fiecărei organizații școlare și clase de elevi, pe termen lung, mediu și scurt.” (Cristea, S. 2015, p.281)

Echitatea educației reprezintă „un criteriu valoric al calității sistemului și procesului de învățământ,

angajat special în contextul unei societăți democratice, informaționale, bazată pe cunoaștere.” (Cristea, S. 2015, p.281) Acest criteriu verifică capacitatea sistemului și a procesului de învățământ, a organizației școlare și a clasei de elevi, a fiecărui manager școlar și cadru didactic, de a garanta, prin mijloace pedagogice potrivite, șanse egale de reușită ale tuturor celor educați, în vederea educației permanente și a autoeducației.

Calitatea în educație, concept pedagogic ce definește capacitatea sistemului și a procesului de învățământ

de realizare a funcțiilor lor generale, prin intermediul finalităților , proiectate valoric la nivel de filozofie și de politică a educației. Acest concept are un conținut teleologic și axiologic care reflectă o axiomă a pedagogiei ce fixează epistemilogic interdependența dintre dimensiunea obiectivă ce cuprinde funcțiile generale și structura de bază a educației, și cea subiectivă, reprezentată de finalitățile educației. Această interdependență între funcțiile și structura de bază și finalitățile educației este evidențiată de criteriul axiomatic, susținut epistemologic și social pentru validarea calității în educație, la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ.

Calitatea în educație reprezintă ansamblul de carcteristici care probează măsura în care sunt îndeplinite

sau satisfăcute pedagogic, cerințele obiective, implicite, (funcțiile generale ale educației, structura de bază a educației) și cerințele subiective, explicite, ( finalitățile activității de educație, instruire, angajate de proiectant la toate nivelurile sistemului și ale procesului de învățământ).

Din perspectiva planului teoretic și metodologic, calitatea în educație definește și reflectă capacitatea de

funcționare a sistemului de învățământ ca subsistem social adaptabil la schimbare.

Calitatea educației reprezintă o temă deosebita și la nivelul practicii sociale, dezbătută, pe lângă

pedagogi și de sociologi, politicieni, filozofi sau economiști. Acestea nu suprimă „criza mondială a educației” ci generează doar soluții promovate sub diferite formule precum: calitatea în educație, educația de calitate, calitatea învățământului, etc. care, pe cât de greu sunt de contestat pe atât de greu sunt și de probat în cadrul realității școlare și universitare.

„Construcția unui model conceptual, specific pedagogic, al calității în educație, trebuie fundamentată la

nivelul unor repere epistemologice semnificative care permit fixarea caracteristicilor esențiale identificate și analizate din perspectiva normativității sale. Avem în vedere: 1. Paradigma educației de calitate; 2. Axiomele educației de calitate; 3. Axiomele instruirii de calitate; 4. Principiile proiectării educației/instruirii de calitate.” (Cristea, S. 2015, p.283)