Colaborarea grădiniță - școală

Argument

Copilul este un mic univers, iar creșterea și devenirea lui ca adult reprezintă un drum lung și sinuos, plin de urcușuri și coborișuri, al cărui aspect central îl reprezintă personalitatea, în toate aspectele ei. Pasul către școlaritate reprezintă un prag ce implică o serie de aspecte psihologice specifice adaptării școlare, iar acest lucru imprimă o direcție generală a întregii perioade pe care copilul o va petrece în școală. Frecventarea grădiniței de către copil alături de crearea unei imagini pozitive a școlii în ochii micului om, au un rol important în adaptarea cu succes a copilului în școală. Copilul trebuie învățat că școala nu este o modalitate de constrângere, de încetare a jocului, de îngrădire a activităților libere din cadrul grădiniței , ci reprezintă o continuare absolut normală a activității copilului, care este în continuă evoluție, fiind capabil să realizeze jocuri mult mai complexe decât cele din grădiniță..

Pentru a înlesni cu mai multă ușurință adaptarea optimă a copilului în școală, se dorește să se mențină o strânsă legătură între școală și grădiniță, două instituții asemănătoare și deosebite, în același timp, cu scop operaționalizat prin efectuarea de vizite, de colaborări, de schimburi de experiență, ce pun preșcolarii în legătură directă atât cu școlarii cât mai ales cu învățătorul

Şcoala şi grădiniţa sunt instituţii care deşi se găsesc pe trepte diferite trebuie să aibă o relaţie de colaborare. Necesitatea colaborării dintre grădiniţă şi şcoală rezultă din obiectivul comun pe care-l urmărim– dezvoltarea personalităţii copilului.

I. 1. Delimitări conceptuale

În urma analizei lucrărilor de referinţă pe tema „Colaborarea grădiniţă- şcoală”, conceptul de „grădiniţă” este definit în diferite moduri. După Cojocariu.,V., M., şi Mâţă., L., (2011) conceptul „grădiniţă” se refera la „ o instituţie şcolară de realizare a educaţiei formale, specializată şi adaptată pentru copiii cu vârste între 3 şi 6-7 ani, bazată pe joc, care să permită copiilor să dezvolte abilităţi sociale, emoţionale, cognitive şi fizice care îl va pregăti pentru activitatea specifică din învăţământul primar.( Cojocariu Venera-Mihaela; Mâţă Liliana, 2011, p. 108)

Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali.

II. 2. Alte subpuncte

1. Rolul grădiniţei în pregătirea pentru şcoală

Grădiniţa are rolul de:

- a sistematiza şi de a integra cunoştinţele,experienţele şi influenţele dobândite de copii în primii ani de viaţă;

- a lărgi contactele cu lumea exterioară;

- a dezvolta capacitatea şi modalităţile de receptare şi comunicare a informaţiei;

- a realiza o serie de obiective ale educaţiei fizice,estetice,etice şi afective;

- a contribui la socializarea copiilor,la satisfacerea nevoii lor de relaţii sociale şi de activitate;

-a pregăti copilului pentru şcoală, prin intermediul a două forme specifice:jocul şi învăţarea.

2. Rolul grupei pregătitoare în pregătirea pentru şcoală

a). Menirea grupei pregătitoare este de a da posibilitatea preşcolarilor să

dobândească pregătirea necesară pentru începerea activităţii şcolare, iar sub aspect

formativ, pentru a ajunge la dezvoltarea optimă a proceselor psihice de cunoastere

(memorie, gândire, imaginaţie);

b). Vocabularul copilului preşcolar trebuie să fie suficient de bogat. Pe lângă cunostinţe, reprezentări, noţiuni, preşcolarii trebuie să aibă dezvoltate şi anumite deprinderi: de a ţine creionul în mână, de a număra, de a compara mulţimile, de a rezolva o problemă, o sarcină, de a desena, picta, modela.

c). De asemenea, este necesar ca preşcolarul să fie stăpân pe mişcările fundamentale: mersul, alergare, căţăratul, aruncarea, târâtu,săritul. Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite ,înseamnă că scopul educaţiei psihomotrice în grădiniţă a fost atins, iar sarcinile educaţiei fizice au fost realizate.

d). Pregătirea pentru şcoală ridică şi unele cerinţe în ce priveste dezvoltarea morală. Copilului i se formează aici diferite emoţii şi sentimente morale, sentimente de prietenie,de ajutor reciproc. Copiilor li se formează şi unele deprinderi de comportare civilizată: să salute, să fie politicoşi, să-i ajute şi să-i respecte pe cei în vârstă.