Combaterea factorilor care amenință sănătatea și siguranța elevilor

Mulţi tineri suferă din cauza abuzului fizic, emoţional şi sexual şi chiar mai mulţi sunt victime ale neglijenţei părinţilor sau a supraveghetorilor lor (profesori, educatori ). În SUA, educatorii sunt printre primii obligaţi de lege să raporteze cazurile bănuite de abuzuri asupra copiilor. Când educatorii nu fac acest lucru, pot risca: sanctiuni usturatoare de ordin material sau profesional:

a)o amendă între 500 şi 1000$;

b) închisoare până la un an;

c) procese civile care se pot deschideîmpotriva lor;

d) sancţiuni în cadrul sistemului de învăţământ – de la retrgadari, mergand pana la demitere

Problemele privind abuzul şi neglijenţa privind copiii se întâlnesc în toate păturile socio-economice. Problemele financiare ale familiei generează, însă, cele mai multe cazuri de abuz. Tratamentul necorespunzător al copiilor este întâlnit îndeosebi în cadrul familiilor sărace. Neglijenţa faţă de copii este foarte frecventă printre cei mai săraci dintre săraci. Se poartă încă dezbateri pe tema cauzei acestei asocieri. Frecvenţa statistică a cazurilor raportate de copii care suferă de pe urma abuzurilor şi agresării în familiile sărace poate că rezultă dintr-un stres mai mare, generat de problemele legate de sărăcie sau poate din faptul că aceste familii sunt supravegheate mai atent de agenţiile publice. Alţii susţin că tratamentul necorespunzător al copiilor este doar una dintre faţetele degradării umane care are loc la cei mai săraci dintre cei săraci. Legătura dintre şomaj şi tratamentul necorespunzător este importantă în înţelegerea relaţiei dintre tratamentul necorespunzător şi şomaj. Familiile reclamate pentru abuzuri au, adesea, mai multe probleme, şi abuzul poate fi doar o parte sau consecinţă a unui întreg ansamblu de disfuncţii sociale.

Deoarece sănătatea fizică şi mentală a părinţilor influenţează direct sănătatea şi bunăstarea copiilor lor, multe programe comunitare încearcă să ofere părinţilor cunoştintele şi abilităţile necesare pentru a face faţă mai bine stresului cotidian şi pentru a-şi îngriji şi educa copiii.

Şcolile organizează, de multe ori, programele pentru părinţi, în cadrul clădirilor proprii.Unele oferă îngrijire pe timpul zilei pentru copiii foarte mici şi preşcolari, pentru evitarea situaţiilor brutal de crude ale vieţii care dau naştere la abuzul şi neglijarea copiilor în familie.

Masuri pentru prevenirea abuzurilor:

▪ Editare de broşuri/pliante, afişe cu informaţii despre drepturile copilului/ elevului si despre ceea ce presupune o practica democratica

▪ Mediatizarea în şcoala a practicilor democratice

▪ Mese rotunde / dezbateri ▪ Identificare situaţiilor în care s-au realizat abuzuri împotriva elevilor, cauzate de înţelegerea / perceperea greşita a practicilor democratice

▪ Monitorizarea cazurilor în care s-au identificat abuzuri

▪ Dezbateri pentru găsirea de soluţii în vederea prevenirii apariţiei situaţiilor conflictuale

▪ Implicarea elevilor în jurizarea diferitelor activităţi / concursuri organizate în şcoala

▪ Exprimarea liberă a opiniei elevilor, în faţa clasei, referitor la problemele cu care se confruntă

▪ Analizarea / dezbaterea unei situaţii conflictuale identificata în scoală

VIOLENTA IN SCOLI

O forma a abuzurilor fata de elevi se manifesta prin violenta existenta in scoli.

Statisticile arată ca 47% din cazurile de violenţa sunt între elevi(o posibila cauza a acestuui tip de violenta poate fi neglijenta profesorilor si a parintilor), 31% între elevi şi persoane din afara şcolii, 13% între elevi şi profesori, 6% între elevi şi părinţi, 2% între profesori şi părinţi şi 1% între profesori.

Definirea violentei s-a dovedit a fi o incercare extrem de dificila. Acest fapt se explica prin complexitatea fenomenului, dar si prin marea diversitate a formelor sale de manifestare. Notiunea de violenta este discutata in relatie cu cea de agresivitate. Radacina latina a termenului violenta este vis , care inseamna “forta” si care trimite la ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a fortei, asupra altuia

Exista numeroase definitii ale violentei. Eric Debarbieux (1996: 45-46), specialist in problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care se surprinde ansamblul fenomenului violentei: “Violenta este dezorganizarea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. Aceasta dezorganizare poate sa se opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau”.

Majoritatea analizelor privilegiaza ideea ca agresivitatea tine mai mult de instinct, in timp ce violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context.

Istoric si cultural, violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si politice ale societatii in care se manifesta. In absenta unei definitii precise a violentei, unii autori cred ca este mai potrivit un inventar al faptelor violente. Numai ca faptele brute, private de semnificatia lor sociala, nu spun nimic. Clarificarea unui fapt ca fiind violent depinde de conventiile sociale in vigoare. Multa vreme, de pilda, corectia fizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte din actul educational. De asemenea, sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc agresivitatea, in timp ce altele se manifesta destul de agresiv.

In mod traditional, scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de formare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care ne inconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine. Misiunea scolii nu este doar de a pregati forta de munca. Scoala trebuie sa profileze caractere, sa-I educe tanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor de pe piata muncii.

In acest context, a vorbi despre violenta acolo unde ne asteptam sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii poate parea un fapt cel putin neverosimil. In ultimii ani, violenta in randul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Totusi, cunostintele noastre in acest domeniu sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministerului de Interne si ele vizeaza diferite tipuri de infractiuni comise de minori: omoruri, tentative de omor, vatamari corporale grave, violuri, furturi, talharii.

Violenta scolara este asociata, in general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde saracia este la ea acasa. De aceea, atunci cand se vorbeste despre violenta in scoala, se considera drept surse favorizante factorii exteriori ai scolii: mediul familial, mediul social, ca si factori ce tin de individ, de personalitatea lui.