Comunicarea Didactică

Retroacţiuni ale comunicării didactice

Prin caracteristica sa de instrumentalitate, comunicarea didactică înglobează fenomenul de retroacţiune ( acţiuni recurente propagate în sens invers de la efecte la cauze). Dintre formele de retroacţiuni prezente şi în comunicarea de tip didactic reţin atenţia două: feed-back-ul şi feed-forward-ul.

Pentru a fi eficientă, comunicarea trebuie să funcţioneze ca un sistem circular şi să se autoregleze. Elementul central al acestei reglări este reprezentat de feed-back ce îi permite receptorului să-şi emită reacţiile.

O comunicare corectă presupune o flexibilitate a rolurilor, o interacţiune şi nu o transmitere. Orice comunicare trebuie să fie bilaterală. Retroacţiunea corespunde următoarelor patru funcţii: funcţia de control al înţelegerii, al receptării în bune condiţii a mesajelor; funcţia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultăţile întâmpinate sau la alte evenimente ce presupun o modificare a conţinutului sau a formei; funcţia de reglare socială prin flexibilitatea rolurilor şi a funcţiilor îndeplinite de diferiţi actori, în măsură să faciliteze înţelegerea punctului de vedere al celuilalt şi să favorizeze învăţarea socială; funcţia socioafectivă – existenţa feed-back-ului sporeşte „siguranţa internă” a actorilor, reduce aprehensiunea şi măreşte satifacţia.

În sens larg, prin feed-back se înţelege modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate, în timp ce modalitatea prin care anticiparea finalităţii redevine cauzalitate constituie feed-forward-ul. Dacă feed-back-ul îşi exercită acţiunea după atingerea finalităţii, feed-forward-ul acţionează preventiv, controlând secvenţial avansarea către finalitatea urmărită.

Feed-back-ul constă în transmiterea informaţiei pe cale verbală sau nonverbală de la elevi la profesor în vederea reglării şi autoreglării procesului de învăţământ. În funcţie de informaţiile obţinute referitoare la calitatea rezultatelor predării şi învăţării profesorul adoptă modalităţile corespunzătoare pentru a înlătura distorsiunile, dificultăţile şi lacunele constatate: schimbă metoda şi stilul de predare pentru a asigura eficienţa procesului, foloseşte alte metode şi procedee didactice, prezintă noi explicaţii şi exemple sau reia explicarea unor elemente neînţelese de elevi.

Informaţiile necesare pentru reglarea şi optimizarea procesului de comunicare sunt obţinute pe diferite căi: interogarea elevilor dacă au înţeles sau nu, observarea conduitei lor expresiv-emoţionale, a modului în care acţionează pentru îndeplinirea sarcinilor de învăţare, răspunsurile şi comentariile elevilor, şedinţele de anliză şi evaluare a eficienţei mesajului transmis.

În cazul feed-forward-ului elavii sunt determinaţi să facă demersurile corespunzătoare pentru dobândirea informaţiilor necesare: să caute, să cerceteze, să experimenteze, să selecteze şi să reţină datele esenţiale, să formuleze şi să verifice ipoteze, să adreseze întrebări profesorului şi să-i solicite ajutorul.

În teoria comunicării, cele două retroacţiuni sunt inegal tratate: feed-forward-ul abia semnalat, iar feed-back-ul temeinic analizat, diferenţiat în mai multe tipuri după anumite clasificări.

După sens şi funcţie se disting două tipuri de feedback:

1. feed-back de tip I ( convenţional) – aduce informaţii de la receptor la emiţător şi reglează activitatea de transmitere a informaţiilor;

2. feed-back de tip II – oferit de emiţător receptorului cu scopul de a regla activitatea dominantă a celui din urmă.

I. După modul cum activitatea este reglată se distinge în cazul feed-back-ului I o activitate a mesajului când atenţia clasei e sporită şi are loc evaluarea calităţii răspunsurilor, iar în cazul feed-back-ului II o activitate a învăţării ce este apreciată prin notare sau comentarea răspunsurilor.

II. În funcţie de nivelul feed-back-ului se disting patru tipuri:

feed-back zero – profesor – când nu are audienţă

- elev – când nu ştie nota la extemporal.

feed-back insuficient – profesor – nu ştie ce nu s-a înţeles

- elev – nota nu e explicată

feed-back optim – profesor – primeşte indici edificatori asupra cauzelor

reacţiei copiilor

- elev – nota e explicată

feed-back redundant – profesor – reluarea în exces a informaţiilor

- elev – abundenţa penalizărilor/ încurajărilor.

III. După calea urmată:

feed-back direct – profesor – reacţia spontană a clasei

- elev – nota, lauda, blamul personal