Conceptul, problematica și tipurile de curriculum școlar

1. ANALIZA CONCEPTELOR: CURRICULUM, ARIE CURRICULARĂ, CICLU CURRICULAR, CONŢINUT AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, SITUAŢIE DE

ÎNVĂŢARE

- Conceptul de curriculum

Etimologia conceptului „curriculum”(la plural „curricula”) se află în limba latină, în care termenul „curriculum” are semnificaţii multiple, însă relativ apropiate: „alergare”, „cursă”, „parcurgere”, „drum”, scurtă privire”, „în treacăt”. În prezent, nu există o definiţie şi o operaţionalizare unanim acceptate ale conceptului de „curriculum”, însă:

a. În sens larg se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor

educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata

parcursului său şcolar.

b. În sens restrâns curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă,

de regulă, denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum Naţional pentru Învăţământul Obligatoriu).

c. Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale, neformale şi chiar informale (M.Ionescu).

- Arie curriculară

Unul dintre principiile care stau la baza elaborării noului Plan-cadru de învăţământ este cel al selecţiei şi ierarhizării culturale. Acesta a condus la integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem, la interrelaţionarea lor şi la consacrarea conceptului de „arie curriculară”.

Ariile curriculare reprezintă domenii ale cunoaşterii care oferă o viziune multi şi /sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu (s-a renunţat la viziunea tradiţională, în care ariile curriculare cuprindeau ansambluri de obiecte de învăţământ abordate monodisciplinar, în

conformitate cu domeniul de cercetare al fiecărei ştiinţe particulare). Ele sunt stabilite în mod ştiinţific, pe baza unor criterii epistemologice şi psihopedagogice; pe durata şcolarităţii obligatorii şi a liceului, ariile curriculare rămân aceleaşi, ponderea lor pe cicluri şi pe clase, fiind, însă variabilă.

În ţara noastră, Curriculumul Naţional este structurat pe următoarele şapte arii curriculare: „Limbă şi comunicare”, „Matematică şi ştiinţe ale naturii”, „Om şi societate”, „Arte”, „Educaţie fizică şi sport”,„Tehnologii”, „Consiliere şi orientare”. Principiul funcţionalităţii recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi, implicit, a ariilor curriculare

la particularităţile de vârstă ale elevilor.

- Ciclurile curriculare

Pentru delimitarea diferitelor segmente ale şcolarităţii, s-a consacrat conceptul de „cicluri curriculare” care reprezintă periodizări ale şcolarităţii pe mai mulţi ani de studiu, care au în comun anumite finalităţi educaţionale şi sisteme metodologice. Prin finalităţile urmărite şi prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie să asigure continuitatea demersului

instructiv-educativ de la o treaptă de şcolarizare la alta.

Introducerea ciclurilor curriculare devine operativă prin:

- Modificări în planul de învăţământ (gruparea obiectelor de studiu; momentul introducerii în planul-cadru a unor anumite discipline; ponderea disciplinelor în economia planului);

- Modificări conceptuale la nivelul programelor şi al manualelor şcolare;

- Modificări de strategie didactică.

Curriculumul Naţional din ţara noastră cuprinde următoarele cicluri curriculare, vizând obiectivele:

- Ciclul achiziţiilor fundamentale (grădiniţă - clasa a II-a) are ca obiective majore acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială. Acest ciclu curricular vizează: asimilarea

elementelor de bază ale principalelor limbaje convenţionale (scris, citit, calcul aritmetic); stimularea copilului în vederea perceperii, cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat; stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi a imaginaţiei; formarea motivării pentru învăţare, înţeleasă ca o activitate socială;

- Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a - clasa a VI-a) are ca obiective: dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne şi a limbilor străine pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare; dezvoltarea unei gândiri structurate şi a

competenţei de a aplica în practică rezolvarea de probleme; familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii; constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică şi pluralistă; încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme de artă; formarea responsabilităţii pentru propria dezvoltare şi sănătate; formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu;

- Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a - clasa a IX-a);

- Ciclul de aprofundare (clasa a X-a - clasa a XI-a);

- Ciclul de specializare (clasa a XII - a, clasa a XIII –a) (M.Bocoş).

- Conţinut al învăţământului

a. Definire:

Conţinuturile învăţământului reprezintă un capitol consacrat al didacticii.

- În didactica tradiţională, conţinutul învăţământului se exprima în general în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, pe care elevii le însuşesc în şcoală.