Contribuția Teoretică a Psihanalizei la Fundamentarea Psihologiei Dezvoltării

• Psihologia dezvoltării

Ciclul vieţii umane reprezintă obiectul psihologiei dezvoltării. Această ramură a psihologiei explorează modurile în care au loc, în timp, creşterea fizică şi intelectuală a omului, geneza comportamentelor sale individuale şi sociale, încercând să stabilească o relaţie între comportament şi creştere. În esenţă, dezvoltarea scurtă sau ontogeneza este reprezentată de totalitatea schimbărilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale, care au loc pe parcursul vieţii fiecărui om .

Raportată la istoria ştiinţelor, psihologia dezvoltării s-a constituit relativ recent ca o ramură separată a psihologiei generale. La fel ca şi despre psihologia însăşi, se poate spune că ea are o istorie lungă, dar un trecut scurt.

În decursul primelor decenii ale secolului nostru, psihologia şi-a lărgit scopurile, metodele şi tehnicile. Pe măsură ce psihologii au început să investigheze alte aspecte ale comportamentului uman şi animal, cantitatea şi diversitatea informaţiilor au crescut, împreună cu dezvoltarea unor noi metode de cercetare. Specializarea a devenit inevitabilă, iar câmpul psihologiei a fost finalmente divizat în diverse ramuri. Unele dintre primele care s-au separat au fost psihofiziologia, psihologia clinică, psihologia experimentală, psihologia socială şi psihologia copilului.

Psihologia dezvoltării îşi are originea în practicile multiseculare de îngrijire şi cunoaştere a copilului, incluzând însă date şi din alte ramuri. Pe măsură ce informaţiile despre dezvoltarea copiilor s-au adunat, alţi cercetători s-au interesat de anii târzii ai vieţii.

Descoperirea faptului că dezvoltarea continuă şi după 18-21 ani, precum şi creşterea populaţiei de peste 65 de ani a dus la crearea unor centre pentru studiul efectelor îmbătrânirii şi a problemelor de dezvoltare întâlnite la bătrâni.

• Psihanaliza

Psihanaliza este o metoda de investigare a proceselor mentale, inaccesibile prin alte mijloace. Totodată, ca urmare a acestei investigări interioare, psihanaliza este și o metodă de tratament a tulburărilor nevrotice .

Ca tehnica terapeutică, psihanaliza diferă de psihiatrie si de psihoterapie în general prin faptul că stipulează existența unui inconștient psihic și insistă asupra analizei și asimilării inconștientului ca procedeu terapeutic.

Psihanaliza s-a întemeiat treptat pe baza observatiilor și cercetării clinice, însoțite de reflecții și teoretizari privind structura aparatului psihic, dinamica proceselor mentale, refulare, rezistente, regresiune mentala etc. .

Definiţia psihanalizei mai include şi cunostintele dobîndite în urma cercetarii si analizei inconştientului psihic. Aceste cunoștințe s-au constituit treptat într-o nouă știință numită psihanaliză.

Psihanalitice sunt și aplicațiile psihanalizei la studiului fenomenelor sociale, culturale, religioase etc. În acest din urmă aspect, care pretinde la o reevaluare a mecanismelor şi sensurilor culturii, psihanaliza a penetrat în conştiinta publicului larg dincolo de limitele ei terapeutice.

Psihanaliza s-a născut în Viena sfârşitului secolului al XIX-lea şi s-a propagat prin aportul discipolilor freudieni şi dizidenti care, mai mult sau mai putin fideli teoriilor freudiene iniţiale, au dat nastere unor curente si scoli de psihanaliza cu nuanţări diferite. Acesta este cazul psihologiei analitice forjate de C. G. Jung sau a psihologiei individuale constituite de Alfred Adler .

Scopul psihanalizei a fost inițial descoperirea semnificatiei inconștiente a cuvintelor, acţiunilor, fantasmelor unui subiect, folosind asociaţiile libere ale acestuia. Subiectului i se cerea să relateze tot ce-i venea în minte în legatură cu un element dat (cuvânt, imagini, o reprezentare anume etc.) sau în mod spontan. Pe baza asocierilor libere ale pacientului, precum și a comportamentului său manifest, terapeutul ajunge să cunoască structura psihică a subiectului, principalele conflicte intrapsihice ale acestuia și modalități de apărare a eului. Astfel e posibil să se facă interpretări adecvate rezistențelor, apărărilor, transferului.