Corectarea, notarea și valorificarea probelor de evaluare

Încă de la naștere ființa umană este supusă procesului de învățare, instruire, act necesar atât pentru dezvoltare, evoluție, cât și pentru integrarea în societate și acomodarea la diferitele cerințe ale mediului. De asemenea în componența oricărui proces, indiferent de complexitate, este nevoie de evaluare, o constatare a celor deprinse, aprecierea lor, stabilirea nivelului atins pe scara evoluției, determinarea unui nivel de reușită sau nereușită, astfel alegându-se metode, tehnici de remediere. Așadar, cum afirmă și pedagogul Vasile Pavelcu în lucrarea “Principii de docimologie” publicată în 1968, “ciclul existenței noastre este un șir de examene în fața naturii, a societății, a propriei conștiițe”. Toată viața omului este o probă de evaluare; începând de la acțiunile deprinse, comportament, atitudini, până la competențe, cunoștințe, informații pe care le deține, toate sunt „corectate”, apreciate, valorificate, fie de alți oameni, fie de om însuși, conștient sau inconștient. Dintre toate acestea, probele de evaluare pe care le conștientizăm cel mai mult, pentru care ne pregătim temeinic și ne rămân întipărite în memorie, pentru unii poate toată viața, sunt cele date în școală. În ce constă o probă de evaluare în școală? Cum se corectează și notează aceste evaluări? Cum se apreciază corect? Ce riscuri există în apreciere? Dar și la ce ne ajută rezultatele acestor probe date în școală?

Ce este evaluarea școlară? Perspectivele din care putem defini evaluarea școlară sunt multiple, dovadă stau multele definiții date de-a lungul anilor, atât de pedagogii din țara noastră : Ioan Nicola “Evaluarea pedagogică vizează eficiența învățământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate și rezultatele obținute de către elevi în activitatea de învățare.”; Ioan Jinga “Evaluarea în domeniul educației și învățământului ne apare ca un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).”; Constantin Cucoș “Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii ulterioare.”; cât și de pedagogii straini: Terry Tenbrink “Evaluarea este procesul de obținere a informațiilor - asupra elevului, profesorului însuși sau asupra programului educațional - și de valorificare a acestor informații în vederea unor aprecieri care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii.”; Daniel L. Stufflebeam “Evaluarea, din punct de vedere practic, poate fi echivalentă cu alte concepte: masurare, congruență, judecată; fiind un proces de colectare a datelor necesare pe care se sprijină deciziile ce urmează a fi adoptate în scopul ameliorării rezultatelor și a activității în ansamblu.”; Patton Michael Quinn “Practica evaluării implică o colectare sistematică a informațiilor despre activitățile, caracteristicile și obiectivele programelor, pentru a fi utilizate de către anumiți specialiști în scopul reducerii gradului de relativitate, pentru a îmbunătăți eficiența și pentru a lua decizii cu privire la ce realizează aceste programe sau la realitățile pe care le afectează.”.

Multitudinea de definiții date de pedagogi scot în evidență diversitatea de înțelesuri oferite de această noțiune, iar rezumarea la o unica semnificație este imposibilă. Cele mai multe definiții se raportează la acțiunea de a obține informații despre starea și funcționarea procesului, raportul obiective-rezultate, măsurarea și aprecierea procesului de învățare, formarea unor judecăți de valoare ș.a.m.d.

De ce este necesară evaluarea în școală? Ce funcții îndeplinește aceasta? Evaluarea în școală are un loc foarte important, ajutând atât profesorul să perfecționeze procesul educativ, cât și elevul să-și conștientizeze lipsurile și greșelile în învățare făcute până în acel moment. Indiferent să este vorba de o evaluarea inițială, făcută la începutul programului de instruire (an școlar, semestru, ciclu de învățământ), de o evaluare pe tot parcursul procesului didactic, continuă, fie de o evaluare finală, de bilanț, fiecare are un rol bine delimitat în procesul educativ, neputând fi înlocuită sau evitată.

După cum precizează Constantin Strungă în lucrarea “Evaluarea școlară” “într-un plan mai general de interpretare, vom diferenția șapte funcții semnificative ale evaluării; praxiologică sau operațională, axiologică, constatativă, de echilibrare, de prognoză, morală și socială.”. Astfel, pe scurt, evaluarea activizează procesul didactic, comunică cunoștințe și valori, transmite informații despre progresele elevului, oferă un feedback, anticipează șansele de reușită a elevilor, ajută la stabilirea unei clasificări în rândul elevilor.