Creativitatea și stimularea comportamentului creativ în grădiniță

Rezumat

Creativitatea reprezintă cea mai importantă valoare umană, socială, educațională. Rolul creativității este hotărâtor în ceea ce privește posibilitatea de a face față schimbărilor ce au loc la nivelul societății. Acest motiv presupune formarea și dezvoltarea încă de la grădiniță a preșcolarilor, deoarece acum se pun bazele personalității creative ale copiilor.

Aceasta reprezintă o aptitudine regăsită în cadrul tuturor domeniilor cunoașterii și vieții sociale: științifică, artistică, pedagogică, putând fi cunoscută, măsurată și stimulată.

Fiind un concept foarte des abordat de către mulți autori de pedagogie și psihologie am decis să-l studiez și eu cu o atenție mai mare. Acest motiv a condus la elaborarea eseului cu tema „Creativitatea și stimularea comportamentului creativ în grădiniță”. Obiectivul pe care l-am avut în vedere în momentul structurării acestui eseu a ținut de identificarea aspectelor teoretice despre creativitate, precum și a unor modalități de aplicare a activităților adecvate care să conducă la dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarilor.

Ca o concluzie a întregului eseu pe care urmează să-l prezint în continuare este de a dovedi faptul că întregul demers al creativității nu funcționează după un anume tipar, ci poartă amprenta personalității fiecărei persoane în parte. De noi, educatoarele, depinde modul în care îi transformăm pe copii în anumite persoane creative.

Introducere

Creativitatea presupune depășirea unui stadiu comun, necesită înzestrări și capacități intelectuale deosebite care să aibă drept rezultat produse noi, originale, nemaiîntâlnite și care determină schimbări calitative (eficiente ) într-un anumit domeniu.

Educarea creativității la preșcolari a devenit o preocupare de prim ordin a tuturor instituțiilor școlare pe toate meridianele pământului. În zilele noastre, cultivarea spiritului creator la copii constituie o necesitate obiectivă, deoarece, pregătirea viitorilor tineri pentru integrarea socio- profesională în condițiile contemporane, trebuie astfel concepută și realizată întrucât, acesta să fie capabil să se adapteze cu ușurință la realitatea extrem de complexă în care își va desfășura activitatea. Astfel, evoluția omenirii nu este posibilă fără activitatea creatoare teoretică și practică a oamenilor, motiv pentru care este firesc să fie considerată drept forma cea mai înaltă a activității omenești.

Educația creativității presupune pentru început crearea unui climat adecvat și a acțiunilor stabilite din partea adulților astfel încât să fie orientate către înlăturarea factorilor blocanți pentru potențialul său creativ, fie ei de ordin intern, care țin de personalitatea copilului, fie de ordin extern, legat de mediul fizic și mai ales uman. Copilul va putea avea astfel cale liberă pentru dezinhibarea potențialului propriu, pentru exprimarea de sine.

Eseul elaborat a avut ca surse de inspirație cărți de specialitate, precum și multiple studii efectuate de alte cadre didactice, ceea ce m-a inspirat să analizez conceptul de creativitate din punct de vedere teoretic, dar și aplicat la nivelul învățământului preșcolar, în cadrul activităților specifice acestui nivel.

Cu toții am constatat că în copilărie există adesea o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită și un fel de geniu poetic, pe care marii artiști, ajunși la maturitate, nu o pot identifica decât cu mare dificultate. Mulți copii manifestă frecvent o imaginație bogată, o curiozitate și o anume independență, altfel spus, caracteristici ale creativității în formare. Cadrul didactic trebuie doar să dea frâu liber fanteziei copiilor, să le cultive astfel imaginația. Stimularea creativității în procesul de instruire presupune favorizarea unui mediu de învățare interactiv și dinamic.

O concluzie a acestui eseu este structurată sub forma unui îndemn pentru cadrele didactice, anume „să înlăture tendința copiilor de a-i imita pe ceilalți prin orientarea copilului către original și util”.