Criterii, metode și tehnici de evaluare a dezvoltării copiilor

Dezvoltarea copiilor și tinerilor se manifestă prin fenomene exterioare (dimensiuni, forme corporale și capacitate funcționale, forme de comportare) care pot să fie apreciate separate și în ansamblu pentru caracterizarea evoluției acestui proces biologic și psihologic. Au fost stabilite criterii și metode care îngăduie aprecierea dezvoltării copiilor și adolescenților pe secțiuni de vârstă sau urmărire longitudinală, pe baza examinărilor periodice.

Metode somatoscopice

Metode fiziometrice Pe baza observației directe, se pot obține prin însumarea unor impresii izolate, date pentru:

aprecierea gradului de robustețe, mărimea corporală, volumul, grosimea, lungimea unor segmente corporale, gradul de armonie somatică sau existent unor dixmorfisme;

caracterizarea habitusului morphologic rezultând din raporturile de mărime ale principalelor segmente ale corpului, cap, gât, member inferioare și din formele corporale determinate de creșterea variabilă a oaselor, musculaturii și țesutului adipos subcutanat, perioadele successive de alungire și rotunjire corporală după Stratz, datele fiziognomice ale lui Zeller, prima modificare de înfățișare etc.;

pe baza datelor somatoscopice obținute se pot aprecia gradul de dezvoltare al caracterelor sexuale secundare, al maturizării pubertare, axilare și a feței; modificările de formă și volum ale glandei mamare și a organelor sexuale externe; modificarea aspectului exterior corporal ca diferențiere de sex;

se pot face observații asuprea ținutei corpului și semnala unele deformări corporale. De asemenea, se poate aprecia starea tegumentelor și mucoaselor din punctual de vedere al colorației și pigmentării, în special pentru sesizarea unor tulburări ale circulației periferice, afecțiuni sanguine, tulburări endocrine etc. Datele obținute prin examenul somatoscopic capătă o deosebită valoare diagnostic pentru starea de dezvoltare, prin corelarea lor cu datele somatometrice și fiziometrice. Încercările de a se fundamenta științific prin aprecierea somatoscopică a unor varietăți de tipuri morfologice corporale sunt vechi (Hippocrate, Sigaud, Lombrosse, Viola, Pende, Kretschmer și mai recent Sheldon). Cele mai utilizate criterii pentru aprecierea somatometrică a dezvoltării copiilor sunt următoarele:

Înălțimea corpului rezultă din însumarea lungimii membrelor inferioare, a trunchiului, gâtului și capului. Înălțimea copiilor variază cu vârsta, sexul și condițiile de viață. Ea se modifică ușor în timpul zilei, scăzând spre seară datorită tasării cartilagiilor intervertebrale și accentuării curburilor coloanei vertebrale din pricina oboselii aparatului musculoligamentar care menține aceste curburi.

În anumite limite, între înălțimea copiilor și adolescenților și forța musculară, capacitatea vitală și rezistența la effort este o corelație pozitivă. Corelația înălțimii cu randamentul școlar subliniată de unii cercetători trebuie apreciată ca un fenomen de coincidență, atât înălțimea, cât și randamentul școlar fiind determinate de aceleași complexe de condiții.

Înălțimea se măsoară cu ajutorul antropometrului pentru preșcolari și școlari și cu ajutorul pediometrului pentru copiii de 0-3 ani, copilul fiind complet dezbrăcat.