Cultura clasei

O clasă de elevi se individualizează prin maniera în care participă la acţiunile pe care le desfăşoară. Aceste activităţi fac parte din ceea ce se numeşte viaţa şcolii. Conform lui Ole B. Larsen „este un labirint care cuprinde: muncă, succese şi eşecuri, tovărăşie sau izolare, o realitate prin intermediul căreia participanţii experimentează <<realitatea lor socială>> şi care le oferă cadrul pentru realizarea aspiraţiilor, speranţelor şi temerilor lor”.

În acest cadru se inserează şi cultura clasei în care sunt incluse: „proceduri de rutină, obiceiuri, norme, valori importante, ritualuri, mituri, modalităţi colective distincte prin intermediul cărora fiecare organizaţie socială dobândeşte o stabilitate relativă”.

Preluând aceste idei, cultura clasei se defineşte ca fiindmodul specific de viaţa al unui grup de elevi. Fiecare clasa are o cultură proprie, deci anumite constante a căror interacţiune o individualizează. Anita Woolfolk şi Charles Galloway au identificat şase asemenea constante:

modalitatea în care se desfăşoară procesul de învăţare;

conţinutul academic care face obiectul procesului de învăţare;

elementele spaţio-temporale ale mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare;

maniera în care profesorul evaluează acivitatea elevilor;

„actorii” angajaţi în procesul de învăţare;

interacţiune concretă, dinamică dintre „actorii” respectivi.

Aceste şase componente ale culturii unei clase interacţionează reciproc, astfel încât o modificare a parametrilor uneia ele afectează configuraţia tuturor celorlalte, dar şi a întregului. Să le luăm pe rând:

prima componentă vizează strategia de predare utilizată de către profesor (expunere, întrebări şi răspunsuri, dezbatere, etc.). Tipul de strategie ales va impune un anume ambient, un anume tip de evaluare, un anume tip de reacţii din partea elevilor, etc.

a doua componentă se referă la conţinutul propriu-zis al lecţiei care trebuie predată. Este evident că vom avea conţinuturi diferite de la un obiect de studiu la altul, dar şi în cadrul aceluiaşi obiect de studiu, de la o lecţie la alta. Iarăşi în mod evident, în funcţie de conţinut, profesorul va individualiza un anume tip de strategie, un anume ambient, un anume tip de evaluare, etc.