Destinul Țăranului în Romanul Moromeții de Marin Preda

Argument

În lucrarea data mi-am propus sa studiez si sa cercetez statutul personajului principal si eponim (care da numele operei) din romanul “Morometii” de Marin Preda. Ilie Moromete e un erou realist de referinta din literatura romana,concentrînd tragicul destin al taranului agresat de istorie într-o perioada de schimbari ideologice profunde, cu efecte dramatice asupra satului traditional.

În elaborarea tezei, voi avea în vedere urmatoarele repere:

-prezentarea statutului initial pe care îl are personajul în roman;

-prezentarea relatiilor personajului cu familia;

-prezentarea relatiilor dintre personaj si oamenii din lumea stului;

-evidentierea atitudinii personajului fata de pamînt;

-reliefarea dramei personajului, prin raportare la conflictul dintre individ si istorie/timp.

La baza elaborarii tezei a stat romanul “Morometii” (Vol. I-II) de Marin Preda si sursele bibliografice: Marian Barbu “Aspecte ale romanului romanesc contemporan”, Nicolae Manolescu “Arca lui Noe”, s.a, care mi-au fost un sprijin pentru a-mi formula ideile.

Pentru situarea lui Ilie Moromete între personajele realiste, am avut în vedere valenta autobiografica în realizarea personajului, pentru care,dupa cum marturiseste Marin Preda, l-a avut ca model pe tatal sau, Tudor Calarasu: „Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatal meu. Acest sentiment a ramas profund pentru toata viata.”[7 –pag.420]

Ilie Moromete e un personaj realist, tipic pentru patura sociala a taranimii legate vital de pamîntul care asigura existenta familiei si respectul colectivitatii, portretul moral e construit din trasaturi puternice si complexe, ce reies din comportamentul plin de energie, din atitudine, gîndurile si framîntarile protagonistului care-i determina destinul. Spre deosebire de Ion a lui liviu Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, de lacomie pentru pamînt, Moromete nu e sclavul îmbogatirii, ci pamîntul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale, idee marturisita de el în finalul romanului : “Domnule, eu am dus totdeauna o viata independenta.”[1-pag.320]

Prin “Morometii”, Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapînita,cum se credea, doar de instinct, ca, dimpotriva, este capabila de reactii sufletesti nebanuite.

În spatiul culturii de la noi,orice critic si istiric literar care ia în discutie proza de extractie rurala este obligat sa faca un popas pentru romanul „Morometii”.El a ajuns o adevarata borna de hotar a realismului—social si psihologic--,un punct de sosire,dar si un prag de la înaltimea caruia altfel trebuie contemplata si interpretata panorama epica ulterioara.

De la taranul ”traditional” la Ilie Moromete – “cel din urma taran „

Viata satului, sub diferitele ei aspecte si semnificatii a constituit una din temele cele mai fascinante si mai raspîndite în operele poetilor si scriitorilor nostri. Ei au evocat, cum e si firesc, din unghiuri si din perspective variabile, traectoriile de lumini si umbre fluctuatiile si incertitudinile care si-au pus pecetea, de-a lungul timpului, pe destinul oamenilor de la sate.