Disciplinarea pozitivă a copiilor

Comportamentul poate fi definit ca „tot ceea ce facem”, incluzând aspecte pozitive, cât și cele negative. Înainte de a vedea care sunt criteriile în funcție de care stabilim, dacă un comportament este problematic este important să știm care sunt nevoile care stau în general la baza comportamentului copilului.

Comportamentul copilului este motivat întotdeauna de o nevoie.

Nevoile pot fi:

Esențiale - legate de supravețuire (hrană, îmbrăcăminte, locuință, temperatură adecvată în casă, igienă etc).

De adaptare la mediul social în care trăiește copilul ( educație, școlarizare).

De sănătate și psihică (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentație sănătoasă, precum și alternanța dintre muncă, învățare și relaxare, preluarea unor responsabilități adecvate vârstei, etc.)

Emoționale

Dragostea - copiii au nevoie de dragoste și atunci când au dreptate și când nu au dreptate, și când sunt fericiți și când sunt triști. Ei au nevoie să fie iubiți așa cum sunt, tot timpul, necondiționat.

Altă fațetă a dragostei este disciplinarea.

Dragostea mai include și ascultarea - când copilul își exprimă gândurile,

acordarea atenției, când are nevoie de aceasta și presupune atingerea adecvată( mângâieri, îmbrățișări, sărutări), însoțită de ceea ce numim afecțiune( zâmbet, cuvinte de încurajare, apreciere,exprimarea încrederii în el ca persoană, etc.)

Onestitate, copii au nevoie de avea încredere în oameni (exemplul propriu).

Respect , tratați copilul ca pe o persoană valoroasă, lăsați-l să facă alegeri, motivele pentru a lua anumite decizii, folosiți limbajul respectului ( „mulțumesc”, „iartă-mă” etc.)

Înțelegere ,copilul are nevoie să fie înțeles. Ascultați-l, nu-l întrerupeți atunci când vorbește, priviți lucrurile din perspectiva lui, în unele situații, s-ar putea să descoperiți că și copilul are dreptate din perspectiva lui. Există reguli care trebuie respectate, dar există și libertate, care îi conferă copilului unicitate și contribuie la formarea unei imagini de sine pozitive, sănătoase. Acceptare , chiar atunci când comportamentul copilului este greu de tolerat, ei trebuie să simtă acceptați ca persoane, nu respingeți copilul datorită comportamentului său inadecvat, ajutați-l să înțeleagă, că respingeți comportamentul său nu și pe el ca persoană.

Răbdare . Este ușor să ai așteptări mari din partea copilului, dar este mai greu să ai răbdare pentru a-l ajuta să le realizeze. Copiii au nevoie de și de exerciții repetate pentru a-și însuși unele comportamente sau atitudini, încercați să vă implicați în acest sens. Corectitudine, copii trebuie să cunoască regulile, dar aplicarea lor să fie constantă și corectă, după cum au fost stabilite.

Constanță. Comportamentul adultului trebuie să fie constant în timp și în diferite situații. Schimbarea regulilor îl face pe copil să fie confuz și nesigur și îi transmite mesajul, respectarea regulilor nu este atât de importantă.

Timp. Copilul are nevoie de de atenția și compania dumneavoastră. Alocați-vă timp să-l învățați, să-l ascultați, să vă jucați cu el, să-i citiți, să vorbiți cu el, să vă plimbați cu el, să constatați că petrecând mai mult timp cu copilul, veți aprecia mai mult acest lucru și va fi numai ușor să renunțați la alte activități care iau mult timp, dar care nu sunt la fel de importante.

În disciplinarea pozitivă sarcina părintelui sau a specialistului este de a identifica nevoile care generează comportamentul nedorit al copilului și de a căuta modalități mai adecvate prin care să împlinească aceste nevoi și să elimine comportamentul neadecvat. Dar acestea nu trebuie să schimbe percepția părintelui față de copil, dragostea și respectul față de el.