Educația estetică

Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei care vizeaza activitatea de formare - dezvoltare a personalitatii umane, avand ca finalitate integrarea sociala, realizabila prin corelatia educator - educat.

Cuvantul « estetic » este de origine greceasca (aistetikos) si se refera la sensibilitate, la perceptia senzoriala. Mai tarziu, semnificatia acestui termen a fost aceea de « ceea ce impresioneaza, ceea ce sensibilizeaza » pe om. Deoarece omul este impresionat mai ales de ceea ce este frumos, notiunea « estetic » a fost mult timp inteleasa ca sinonima cu notiunea « frumos », iar educatia estetica a fost definita ca educatie prin frumos si pentru frumos.

Educatia estetica este inteleasa astazi ca activitatea sociala constienta care pregateste pe om pentru receptarea si creatia artistica. Ea a fost si este o componenta permanenta a educatiei, a formarii omului pentru viata. Frumosul - cu semnificatia larga de estetic - a fost intotdeauna considerat una din valorile esentiale, care trebuia cultivata in constiinta oamenilor, alaturi de adevar si bine.

Educatia estetica nu este sinonima cu educatia artistica, pentru ca aspecte estetice ale realitatii se gasesc nu numai in arta, ci si in natura si in viata sociala. Natura prezinta multe aspecte care impresioneaza pe om : culori, peisaje, fenomene sonore. Dar cele mai complexe si mai adanci impresii estetice le produce arta (literatura, muzica, plastica, coregrafia), de aceea educatia artistica reprezinta partea esentiala a educatiei estetice. Din punct de vedere pedagogic deosebirea dintre ele se exprima nu numai pe linia continutului, ci si a modalitatilor de realizare. Educatia estetica are o sfera mai larga, se refera la toate cele trei categorii de valori estetice - ale naturii, ale societatii si ale artei - de aceea si registrul ei metodic este mai variat. Educatia artistica opereaza numai cu valorile artei, presupune un registru metodic adecvat fiecarui gen de arta, iar forta de patrundere asupra personalitatii umane este mai profunda.

Importanta educatiei estetice deriva si din aportul ei la realizarea celorlalte laturi ale educatiei. Arta il influenteaza profund pe om, ii trezeste o gama larga de sentimente si emotii, il determina sa reflecteze, sa mediteze, il indeamna la actiune.

Educatia estetica vine in sprijinul educatiei intelectuale, contribuie la imbogatirea cunostintelor si la formarea proceselor de cunoastere. Inca de mult timp s-a facut remarca asupra specificului cunoasterii prin arta fata de cunoasterea obtinuta cu ajutorul stiintelor. Stiinta opereaza cu notiuni, cu concepte, care surprind esentialul sub forma unor abstactiuni. Arta opereaza cu imagini artistice, care surprind esentialul sub forma unor tipuri, unor caractere.

Educatia estetica isi propune sa formeze oameni capabili sa recepteze esteticul din natura, arta si societate si sa creeze obiecte estetice ; altfel spus, sa actioneze asupra lui prin frumos si pentru frumos. Realizarea acestor doua scopuri ale educatiei estetice duce la formarea estetica multilaterala a omului.

Atitudinea estetica, ca una dintre cele mai complexe ale spiritualitatii umane, se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale omului fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Nota ei distinctiva este data de gradul si intensitatea participarii subiective a receptorului in procesul de asimilare a mesajului estetic. Daca in cazul celorlalte atitudini mobilul principal este interesul, fie el practic, utilitar, cognitiv, economic, in cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane.

Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice.