Educația în Italia

Introducere

Cuvântul educaţie este de origine latină, derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creştere, hrănire, cultivare. Educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale.

Am ales prezentarea învăţământului italian deoarece mulţi români pleacă la muncă în Italia împreună cu familiile lor, astfel copii sunt nevoiţi să se acomodeze cu sistemul de învăţământ italian.

1. Evoluţia învăţământului italian

În Italia sistemul de învăţământ a luat naştere în anul 1859 când, prin legea „Casati”, învăţământul primar devine obligatoriu. Chiar şi cu această lege, copiii nu erau trimişi în număr foarte mare la şcoală mai ales în mediul rural, rata copiilor inscrişi în învăţământul primar crescând la 90% abia după anii 70.

Următoarea lege importantă în sistemul de învăţământ italian a fost Legea „Geltile” dată în anul 1923 când Musolini se afla la puterea Partidului Naţional Fascist. Această lege făcea ca învăţământul să se desfaşoare după regulile fasciste. Astfel sistemul de învăţământ devine obligatoriu până la vârsta de 14 ani, bazându-se pe un învăţământ progresiv, dupa cei 5 ani din învăţământul primar se introduce obligatoriu şi „Scuola media” (şcoala medie sau gimnaziul) care le dădea copiilor un acces mai mare la liceu sau alte şcoli secundare care să îi pregătească să intre în straturile inferioare de muncă. El a creat ”Liceul Clasic” de asemenea licee cu profil tehnic, comercial şi industrial. Liceul Clasic era singura şcoală secundară care le dădea ocazia absolvenţilor să se înscrie la orice tip de universitate.

Începand cu anul 1962 toţi copiii până la 14 ani trebuiau să urmeze un singur program compus din educaţia primară şi gimnazială. De atunci şi până acum structura învăţământului primar şi secundar a rămas neschimbată.

2. Structura învăţământului în Italia

În Italia, în acest moment, sistemul naţional de învăţământ are următoarea structură:

•Învăţământ preşcolar (Grădiniţa) - de la 2 ani şi jumătate la 6 ani;

•Învăţământ primar (clasele I-IV) -de la 6 la 11 ani;

•Învăţământ gimnazial (clasele V-VIII) –de la 11 la 14 ani;

•Învăţământ liceal sau profesional (clasele IX-XII, XIII) – de la 14 la 19 ani;

•Învăţământ universitar sau postliceal- de la 18 ani în sus.

Învăţământul în Italia este organizat în două cicluri:

1. primul ciclu cuprinde şcoala primară şi şcoala gimnazială;

2. al doilea ciclu cuprinde anii de liceu şi şcoala profesională.

La sfârşitul fiecărui ciclu, elevii vor trebui să dea un examen de capacitate.

Învăţământul obligatoriu este de 12 ani:

•5 ani de şcoală primară (în România clasele I-IV);

•3 ani de gimnaziu (clasele V-VIII);

•Liceul sau şcoala profesională până la 18 ani împliniţi.

Trebuie să se facă diferenţa între învăţământul obligatoriu şcolar şi învăţământul obligatoriu profesional. În general, un elev termină învăţământul obligatoriu scolar la împlinirea a 16 ani; până la 18 ani rămâne învăţământul obligatoriu profesional: asta înseamnă că elevul nu va putea intra direct la un loc de muncă dar va trebui să urmeze cursuri pentru diverse meserii, cursuri care conţin probe teoretice şi practice.

Pentru a ajuta elevii străini a se integra în clasă şi pentru a-i ajuta să inveţe repede limba italiană, profesorii vor organiza activităţi individuale şi ore de studiu pentru limba italiană oral şi scris.