Educația morală și educația religioasă. Valorile umane - Analiză comparativă

Dicționarul de filosofie definește valoarea ca fiind „o relație socială în care se exprimă prețuirea acordată unor obiecte sau fapte (naturale, sociale, psihologice) în virtutea unor corespondențe a însușirilor lor cu trebuințele sociale ale unei comunități umane și cu idealurile acesteia. (Dicționarul de filosofie, 1978, p. 754). Așa cum la naștere copilul găsește o anumită structură socială și anumite cunoștințe, tot astfel el găsește un sistem de valori și atitudini, un univers axiologic. Umanizarea și socializarea copilului, cristalizarea și maturizarea etajelor superioare ale personalității înseamnă în primul rând interiorizarea valorilor promovate în contextul socio-cultural în care acesta trăiește.

Ființa umană este o ființă socială iar acest statut implică și presupune variate și permanente interacțiuni ale omului cu semenii săi. În absența unor reglementări clare și corecte ale relațiilor interumane orice tip de societate își pierde rapid consistența, ajungându-se în final la atomizarea acesteia. Morala se referă astfel la un sistem de norme și reguli care reglementează comportamentul subiectului uman în funcție de anumite valori (onestitate, corectitudine, sinceritate, întrajutorare etc.) larg împărtășite la nivelul unei societăți. Normele și regulile morale, înțelese ca seturi de prescripții privind comportamentul omului în relație cu semenii săi și societatea în ansamblul său, sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de interiorizare și sunt impuse sau traduse în acte de conduită atât de către propria conștiință (conștiința morală) cât și de către presiunea, implicită sau explicită a atitudinilor celorlalți (opinia publică).

Educația morală este acea latură a educației, prin care se urmărește formarea și dezvoltarea caracterului ca latură relațional valorică a personalității, respectiv a conștiinței conduitei morale a subiectului uman. Formarea profilului moral începe în primii ani ai copilăriei și se consolidează pe tot parcursul vieții. Morala, ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni într-un anumit context social, valorile morale și regulile moralei, prin care se reglementează raporturile omului cu ceilalți oameni, cu societatea și cu sine însuși. Normele și regulile morale se pot exprima printr-un ansamblu de propoziții prescriptive sub formă de obligații, interdicții și permisiuni privitoare la acțiunile și comportamentele subiectului uman.

Conform pedagogului clujean Dumitru Salade, educație religioasă înseamnă a-i familiariza pe tineri cu sistemul categoriilor religioase și a le cultiva un comportament adecvat cu normele și canoanele religioase; presupune, de asemenea, acceptarea unei autorități supreme, sacre care depășește limitele cunoașterii raționale, și „recunoașterea sacrului ca valoare”. Contactul cu divinitatea se realizează prin rugăciuni, printr-o anumită trăire, prin sentimentul religios, care trebuie să ofere puncte de sprijin credinței și s-o transforme într-un stimulent activ al conduitei.

Elementul comun educației religioase și morale este sentimentul, sinteză de valori umaniste și credințe condensate într-un nucleu de cunoaștere și relevare a Sacrului. Rolul familiei este fundamental. Formele de cult practicate regulat evocă iubirea prin dăruire și „influențează pe nesimțite” atitudinea cotidiană a membrilor familiei. În școală accentul cade la început pe instruirea religioasă, ceea ce este insuficient, dacă nu inadecvat: religia înseamnă adeziune la o credință, iar pentru aceasta este nevoie de influențarea atitudinilor printr-un limbaj metaforic și exemplar. Dar trebuie eliminată și prejudecata după care formarea conduitei morale și religioase se poate dispensa de teorie. Copilul are nevoie de o „busolă” pentru a putea ajunge la concluzii și generalizări pe marginea complexității și varietății situațiilor care îl solicită. În ceea ce privește educația morală, există două idei-forță: 1. a-l căli pe om împotriva răului, a-l învăța pe tânăr să lupte, să nu cedeze „ispitelor”; 2. a-i forma deprinderi de conduită simultan cu explicarea regulilor care stau la baza unui comportament socialmente dezirabil. A învăța pe cineva să se abțină de la săvârșirea unor acte reprobabile este aspectul hotărâtor în educația morală.

În ceea ce privește conceptul de valoare morală, acesta este înțeles în contextul educației morale ca fiind măsura în care un anumit comportament sau conduită este apreciată de către marea majoritate a societății în raport cu sistemul etic de referință. Relativ la conceptul de valoare morală se pot face următoarele precizări:

- Spre deosebire de valorile educației religioase, care sunt de natură transcedentală, transmise prin diverse căi omenirii de către divinitate, valorile morale sunt rezultatul unor convenții sociale mutuale fiind adeseori dependente de specificul cultural și istoric al societății la care acestea fac referire; nerespectarea normelor de comportament reglementate de valorile promovate de religie implică de cele mai multe ori consecințe în secvența temporală ce urmează sfârșitului vieții pe când sancționarea comportamentului discordant în raport cu valorile morale se realizează în condiții de “aici și acum”;

- Raporturile existente între valorile promovate de educația morală și valorile educației religioase nu sunt raporturi de suprapunere ci, mai degrabă, de complementaritate; spre exemplu, o persoană poate respecta normele și regulile de conduită morală chiar dacă aceasta nu manifestă convingeri religioase ferme; la fel de adevărat este însă și faptul că asumarea valorilor promovate de către una sau alta dintre diversele religii este un factor favorizant, cu efect stabilizator în ceea ce privește formarea conștiinței și conduitei morale;

- Valorile morale, fiind produsul unor convenții sociale între indivizii unor societăți determinate cultural-istoric, prezintă anumite particularități, în funcție de arealul geografic, politic, social, economic și cultural în care acestea au luat naștere; diversitatea socio-culturală determină variații în ceea ce privește valorile morale și tipurile de conduită promovate însă, cu toate acestea, datorită fenomenului de globalizare și contactului tot mai strâns dintre diferitele culturi, ideea existenței unor principii și valori etice universal valabile (bine, adevăr, dreptate etc.) nu este infirmată.