Educația permanentă

EDUCATIA PERMANENTA

1. INTRODUCERE

1.2. IMPORTANTA SI MOTIVATIA TEMEI

Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale.

Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei.

Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta.

Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie (Ioan Bontas

Educatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea, analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, intemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare.” Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane:”Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor”.

“Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor”.

Explicitand, aceasta formulare vizeaza, pe de o parte, un invatamant in numeroase reprize-perioade ale vietii-in miscare verticala, “de la tinerete pana la batranete”; pe de alta parte, un invatamant in miscare orizontala, care ofera caile de trecere, la scoli de profil diferit si realizeaza o imbinare continua a educatiei institutionalizate cu influentele educationale si cultulale informale, difuze. O asemenea definitie nu precizeaza insa continutul pedagogic si metodele unui proces educativ de lunga durata, complex, si prin natura sa exigent. Or, obiectivele ambitioase, fara prevederea si aplicarea mijloacelor corespunzatoare raman mereu nesaturate”(Leon Topa, p12)

Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei.

Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: “Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant”.

Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot parcursul vietii.

Educatia permanenta este dependenta de educatia formala pentru ca omul are nevoie de o pregatire realizata in scoala “pentru a invata sa invete”. Obiectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale educatiei realizate in general, de cele ale educatiei scolare, in primul rind.principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu produsul individual si social.

Educatia permanenta este studiata de stiintele educatiei in mai multe directii de abordare stiintifica

Educatia permanenta è este principiul fundamental al educatiei conform caruia fiinta umana este supusa influentei educationale inca de la nastere prin mediul social in care se dezvolta si se formeaza in ontogeneza.

Educatia permanenta è presupune formarea unor comportamente specifice educatiei, prin integrarea individului uman intr-un sistem de invatamant. Abilitatea cu deprindere de munca intelectuala si cu o atitudine pozitiva fata de invatare prin care se asigura pregatiea pentru autoeducatie.

In pedagogia sociala educatia permanenta este abordata din perspectiva relatiei societate-educatie. Caracterul permanent al educatiei este definit pe doua coordonate mari:

1. Ca proces cu caracter social-istoric (educatia a aparut odata cu tipul de oranduire sclvagista si a continuat intr-un sistem specific in fiecare tip de oranduire sociala devenind un proces din ce in ce mai complex).

2. Ca dimensiune a vietii individului de la nastere pana la varsta retragerii din activitate.

1.2. Sistemul de invatamant prin planul de invatamant si programele scolare trebuie sa proiecteze obiectivele educatiomale generale pe care pot fi abilitate tinerele generatii, cu instrumente de munca intelectuala si deprinderi psiho-motoriinecesare unei educatii permanente.

1.3. 1.2. CONSIDERATII GENERALE

Educatia permanenta constituie un mod coerent de a da raspuns acestor noi conditii prin conducerea sistemica a proceselor educationale si organizarea acestora potrivit unei strategii.