Educația permanentă și autoeducația

Definitie.Aspecte generale.

Educatia permanenta se constitue “ca un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice varsta ,sex,situatie financiara si profesionala pentru ca ei sa nu inceteze sa se formeze de-a lungul vietii,cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea eficienta la progresul societatii”(Instiutul de Educatie de pe langa UNESCO-Bazele educatiei permanente).Fata de aceasta apreciere,generala,s-au profilat mai multe puncte de vedere ce se completeaza unul pe altul:

- Rene Maheu opineaza,de pilda,ca educatia permanenta este”o dimensiune a vietii.E o anumita atitudine de insertie in real si nu pur si simplu o pregatire pentru existenta activa si responsabila”

- Paul Legrand considera educatia permanenta o actiune in stare”sa favorizeze crearea structurilor si metodelor care sa ajute fiinta umana,pe tot parcursul existentei sale in procesul continuu de pregatire si dezvoltare;sa pregateasca individual pentru ca acesta sa devina cat mai mult propriul instrument al dezvoltarii sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire”

- Majid Rehnema considera ca educatia permenenta”isi propune sa se adreseze ansamblului fiintei in devenire,in toate domeniile se de-a lungul intregii vieti…ea se refera in acelasi timp la educatia fundamentala,la formatia personala,la dreptul la timp liber sub aspectul sau activ,cultural si artistic si la accesul permanent la mijloacele educative in stare sa dezvolte potentialul creator,intelectual si fizic al omului”

Si specialistii romani au incercat sa surprinda,in abordarile lor teoretice,complexitatea fenomenului,elementele lui definitorii:

- Prof. Stefan Barsanescu in ‘Dictionarul de Pedagogie Contem porana’ precizeaza ca pedagogia actuala largeste atat sfera educatiei,cat si continutul ei.Astfel educatia devine un proces de dezvoltare a omului in general,educatie permanenta.

- Prof. Stanciu Stoian in lucrarea ‘Educatie si Tehnologie’ arata ca “educatia permanenta porneste de la ipoteza-neadmisa in genere altadata-ca omul este aducabil toata viata lui si ca ,mai mult,el are nevoie de acest lucru”

Caracterul permanent al educatiei pune in evidenta faptul ca educatia se exercita asupra omului pe toata durata vietii sale.In trecut educatia se referea doar la o etapa din viata omului(copilaria si tineretea),lucru posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii.Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai omenirii au insistat pe idea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot parcursul vietii sale:

- Seneca,de exemplu,ca si batranii trebuie sa invete

- Cormenius sustine si el ca”pentru fiecare om viata sa este o scoala,de la leagan pana la mormant”

- Nicolae Iorga precizeaza ca “invatat e omul care se invata necontenit si invata necontenit si pe altii”

- Nicolae Ceausescu subliniaza”ea incepe astazi la varsta de 6 ani si se termina,ca sa zic asa,la varsta de 60 de ani,varsta de pensie,dar in fond, ea nu se termina pe tot parcursul vietii”

Educatia permanenta devine insa o necesitate vitala a societatii contemporane,reprezinta un principiu teoretic si actional care incearca sa ordoneze o realitate specifica secolului nostru.Este un process permanent in timp(se realizeaza pe durata intregii vieti)si extensiv in spatiu(include atat educatia scolara cat si educatia ce se realizeaza in afara de scoala).

Caracterul permanent al educatiei impune o noua perspective asupra educatiei ca activitate ce vizeaza formarea personalitatii umane.Permanenta educatiei face ca educatia sa nu mai fie conceputa ca o simpla pregatire pentru viata,ci devine o dimensiune a vietii,un continuu existential,a carui durata se confunda insasi cu durata vietii.Prin aceasta se desfiinteaza impartirea vietii in doua etape:una destinata dobandirii de cunostiinte si alta utilizarii lor..Educatia nu se mai limiteaza la ceea ce se realizeaza in scoala,ci continua si dupa absolvire(educatia postscolara,postuniversitara,diverse forme de perfectionare,inclusiv autoeducatia)

Educatia permanenta ca sistem nu se identifica cu nici una din institutiile prescolare,scolare sau postscolare specifice adultilor,ci le integreza complex si dinamic. Exista o serie de conditii educationale,organizatorice si didactice care pregatesc conceptia sistemului educatiei permanente.Printre acestea enumeram:

A.In plan organizatoric:

*scolarizarea obligatorie din ce in ce mai extinsa,in plan mondial,in general cuprinsa intre 9 ani (cum se contureaza si la noi incluzand grupa pregatitoare pentru scoala) si chiar 12 ani;