Eseu de Motivare a unui Elev cu Dificultăți de Învățare

1. Introducere

Ce anume îl face pe un elev să dorească să înveţe, iar pe un altul să nu dorească acest lucru?

Dorinţa unui elev de a depune un efort cognitiv în scopul achiziţionării de noi cunoştinţe este produsul mai multor factori cu acţiune conjugată; pornind de la personalitatea şi abilităţile elevului implicate în sarcini specifice de învăţare până la mobilizarea generală pentru învăţare.

Motivaţia de a învăţa este segmentul primordial al succesului şcolar. Sursele motivaţiei sunt multiple şi complexe. Literatura de specialitate promovează ideea conform cărei factorii intrincesi şi cei extrinseci condiţionează şi influenţează motivaţia pentru învăţare. Motivaţia poate fi definită ca fiind acele mobiluri interioare care direcţionează comportamentul uman. Forţele externe, de orice natură, de asemenea pot influenţa comportamentul, dar, totuşi, esenţialmente, acesta este ghidat şi susţinut de forţele interne ale individului. De regulă, oamenii lucrează mai productiv şi mai intensiv atunci cînd sunt motivaţi.

In ce condiţii se formează la elevi atitudinea activă faţă de învăţare? Ce obiective trebuie să urmarească procesul de învăţare pentru ca insusirea activă şi creatoare a cunoştintelor să devină o trăsătură caracteristică permanentă, de durată a tineretului nostru?

2. Motiv şi scop în învăţarea şcolară

Intreaga activitate de invatare a elevilor in scoala este sustinuta si orientate de anumite motive si indreptata spre atingerea unor scopuri.Odata fixate,scopurile directioneaza aceasta activitate ,asigurandu-i sens si finalitate.Dar ce trebuie sa intelegem prin scop al invatarii si ce relatii se pot stabili intre motiv si scop in activitatea prin care elevii isi insusesc cunostinte si isi formeaza priceperi si deprinderi in mod organizat?

Scop al invatarii scolare il constituie ”obiectivul spre care se indreapta activitatea de invatare in general sau actiunile separate ale elevului”(Chircev), adica ceea ce isi propune el sa obtina prin activitatea pe care o desfasoara.Acest scop este anticipat, imaginat sau uneori creat pe plan mintal, materializandu-se apoi pe plan obiectiv in anumite performante, rezultate sau obiective pe care elevii tind sa le obtina.

Intre motivul si scopul invatarii elevilor se stabilesc relatii multiple si foarte complexe.

Astfel ,in general ,scopul este subordonat motivului si, odata fixat, intareste motivatia care l-a determinat.De cele mai multe ori insa, in invatarea scolara scopurile sunt fixate din exterior, de catre profesori, parinti sub forma unor cerinte care devin sarcini pentru elevi.Problema care se pune este ca elevii sa-si asume aceste sarcini, sa si le constientizeze, acceptandu-le ca si cand ar fi propriile lor scopuri .Aceasta inseamna ca ele trebuie sa corespunda unei motivatii ce tine de natura interna a personalitatii.

Prin urmare scopul invatarii elevului nu este acelasi cu motivul sau. Motivele actioneaza din interiorul personalitatii lui, iar scopurile, cu toate ca sunt anticipate pe plan mintal, au o natura obiectiva.

Pentru a intelege valoarea legaturii scop-motiv ,invocam datele unui experiment intreprins de K. Lewin. El a constatat din urmatoarele :unui student i s-a incredintat sarcina sa citeasca colegilor sai un material ce trebuia memorat. Repetarea acestuia se facea pana cand colegii il invatau pe de rost. Dupa ce subiectii au putut reproduce textul fara lacune si greseli ,studentul care administra proba a fost rugat de experimentator sa reproduca si el textul memorat. Rezultatul a fost dezamagitor, studentul retinand foarte putine elemente, in ciuda faptului ca repetase de cele mai multe ori textul.

Explicatia: subiectului care citea i-a lipsit intentia (scopul) de a invata, de a retine materialul, intentie care are, implicit, o valoare motivationala puternica.

In procesul invatarii scolare profesorul trebuie sa reuseasca sa-l determine pe elev sa considere sarcinile scolare ca scopuri proprii, a caror indeplinire s-o urmareasca sistematic si consecvent in activitatea desfasurata de el.

Consideram ca exista cateva aspecte esentiale ale problemei pe care fiecare dintre profesori trebuie sa le aiba in vedere:

a) sarcinile (scopurile) puse in fata elevilor in activitatea de invatare sa corespunda posibilitatilor lor psihice si fizice;

b) prezentarea acestor sarcini sa fie facuta cu convingere de catre profesor, pentru ca elevul sa se convinga de necesitatea indeplinirii lor;

c) elevilor sa li se sublinieze totdeauna atat valoarea personala, cat si cea sociala a realizarii corespunzatoare a sarcinilor ce le-au fost fixate.Aceasta inseamna, de fapt, legarea sarcinilor respective de diferite motive structurate intrinsec personalitatii elevilor.

Asadar scopul reprezinta prefigurarea mentala a rezultatului, a efectului dorit. Scopul nu trebuie identificat cu motivul. In timp ce motivul este factorul declansator al actiunii, scopul este anticiparea, proiectia punctului terminus al actiunii.