Factori de Risc Familial ai Comportamentului Deviant la Copil

Familia reprezinta prima si cea mai importanta institutie sociala cu rol deosebit în educarea copilului. Rolul ei ca factor socializator a fost pe larg analizat în literatura de specialitate, dar aici vom prezenta câteva concluzii recente, oferite de cercetarile sociologice si pedagogice românesti în legatura cu factorii de risc familial care determina aparitia si structurarea devierilor comportamentale la copii. Actiunea acestor factori impune astazi, mai mult ca oricând, cresterea responsabilitatii familiei în activitatea educativa în vederea integrarii eficiente a copilului în viata sociala si cooperarea familiei cu scoala si cu celelalte institutii sociale educative pentru reusita acestei activitati.

Familia ofera copilului sentimentul de siguranta si securitate sociala necesar formarii si emanciparii personalitati acestuia. Dobândirea lui, se realizeaza în anumite conditii: protectia împotriva agresiunilor venite din afara, satisfacerea trebuintelor elementare ale copilului, coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare familiala, sentimentul de a fi acceptat de ai sai ca membru al familiei, nevoia de a fi iubit sau de i se accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de actiune si afirmare libera a personalitatii în vederea dobândirii experientei personale. Toate acestea sunt imposibil de realizat în afara unui mediu familial echilibrat si cald, care sa asigure functia de securizare afectiva si de socializare individualizata a copilului. Experienta pedagogica ne îndeamna sa afirmam ca nu întotdeauna familiile constientizeaza rolul educativ pe care îl au în asigurarea sentimentului de securitate afectiva si sociala necesar dezvoltarii normale a copiilor, în general, si a adolescentilor, în special. Acesta reprezinta unul dintre principalii factori de risc familial care favorizeaza aparitia devierilor comportamentale la elevi.

Statutul familiei în sistemul social actual, comporta semnale îngrijoratoare de degradare calitativa, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilitatii crescânde a cuplului, a scaderii interesului si controlului parintilor fata de preocuparile copiilor, si a grijilor materiale cotidiene pe care numeroase familii le au, fie din nevoia de supravietuire, fie din goana dupa un câstig cât mai mare. Din punct de vedere sociologic, „familia contemporana cunoaste un proces de eroziune structurala, de demisie de la functiile sale, o degradare continua a autoritatii, implicit a calitatii mediului educativ specific (în primul rând, prin slabirea controlului asupra copiilor si prin îngustarea registrului de influentare a acestora)” . Ceea ce particularizeaza situatia din România este faptul ca unii dintre actualii parinti crescuti în anii totalitarismului, sau deprins cu duplicitatea morala specifica acelei epoci si au o comportare diferita în familie fata de societate. Factorii de risc familial care contribuie la aparitia devierilor comportamentale au fost grupati de D. Banciu, S. M. Radulescu si M. Voicu în trei categorii:

1. factori care privesc ansamblul si principalele tendinte de evolutie a conditiilor economice si sociale;

2. factori care tin de structura familiei;

3. factori care privesc deficitul educativ al familiei(disfunctii,greseli ale parintilor).

Situatia economico-sociala precara a tot mai multor familii din România, care traiesc la limita saraciei, poate predispune copiii la un comportament deviant. Este vorba de familii cu venituri mici, cu parinti în somaj, cu spatiu locativ restrâns sau inadecvat, de familii neadaptate/dezradacinate ca urmare a trecerii din mediul urban în cel rural sau invers, a stramutarii în alta localitate sau familii temporar incomplete în care unul dintre parinti sau ambii parinti se afla la munca în alte tari si ai caror copii se afla in grija bunicilor sau a altor rude.

Numarul familiilor aflate în situatii defavorizate este destul de mare. Conditiile precare de trai, marcate de nesiguranta zilei de mâine, creeaza tensiuni si certuri între parinti, ceea ce lezeaza grav climatul afectiv familial. Copiii proveniti din familii dezorganizate sau confruntate cu probleme economice dificile sunt tentati sa evadeze din caminul familial si sa-si caute securitatea afectiva în grupul stradal, între prieteni de ocazie, în medii microsociale dubioase, initiindu-se si angajându-se în aventuri ce pot lesne degenera în acte antisociale(distrugeri de bunuri, furturi, batai, agresiune si tâlharie).

Carentele de structura familiala cel mai frecvent întâlnite în perioada actuala sunt disocierile grupului familial (prin decesul unui parinte, divort, sau abandon familial), abandonarea copiilor de catre parinti(în multe cazuri chiar de la nastere), adoptiile si refacerea ulterioara a caminului si alte situati care lezeaza structura familiei. Aceste cazuri comporta grave riscuri în educatia copiilor, fara însa ca tinerii crescuti în asemenea familii sa ajunga inevitabil la comportamente deviante. W. J. Goode (mentionat de autorii de mai sus) vorbind despre familiile dezorganizate, includea în rândul acestora pe lânga familiile dezmembrate si familiile „în criza”(din care lipseste temporar un parinte – închisoare sau internare de lunga durata) si unele familii formal complete, cu ambii parinti prezenti sub acelasi acoperis, care însa sunt fie incomplet unite(sau nelegitime), fie de tip „camin gol”(în care parintii nu comunica deloc unul cu celalalt), fie cu esec marital datorat unor situatii exceptionale(retardare mintala a copilului, psihoze, boli incurabile ale unui membru al familiei). La acestea se adauga, cu un plus de riscuri educative, familiile cu disolutii totale(cu ambii parinti bolnavi cronici, alcoolici, moral decazuti sau agresivi), în care deteriorarea relatiilor intrafamiliale si destabilizarea functiilor familiei sunt procese ireversibile.

„Familiile din aceste categorii nu-si pot întemeia educatia copiilor pe forta si pe complementaritatea aportului educativ al fiecaruia dintre parinti” .

În familiile slab închegate sau reconstituie (cu parinti aflati în concubinaj, vitregi, adoptivi) pot aparea divergente între cei doi parinti, soldate cu certuri si tratamente discriminatorii, preferentiale. Acestea pot sa apara si în familii normal închegate, între parinti si bunici. În asemenea conditii copilul învata sa profite, sa speculeze în favoarea sa ezitarile si neîntelegerile, cu repercusiuni în conduita sa, care îl predispun la duplicitate morala si caracteriala, putând sa-i deschida drumul spre devianta.