Finalitățile Educației

Conceptul de finalitate, la nivelul educaţiei, sugerează ansamblul orientărilor teleologic - axiologice ale activităţii educaţionale, considerată ca întreg. Acestea sunt concretizate prin exprimarea a trei categorii conceptuale: ideal, scop şi obiective. Delimitarea riguroasă a finalităţilor educaţionale, presupune raportarea lor atât la particularităţile sistemului de învăţământ cât şi la problematica procesului educaţional. Astfel, „la nivel macrostructural, adică al sistemului de învăţământ, finalităţile se cristalizează în două concepte fundamentale, intercorelate ierarhic: ideal şi scop. La nivel microstructural, adică al procesului instructive-educativ, finalitatea o putem exprima prin conceptul de obiectiv educaţional”( apud. Cerghit, I., Vlăsceanu, L., 1988), prezent, şi el, la trei niveluri distincte de generalitate: obiective cadru, de referinţa si operaţionale.

Idealul educaţional reprezintă finalitatea educaţională cu gradul cel mai înalt de generalitate, reflectând proiectul de personalitate dezirabil la un moment dat, într-o societate dată.

Idealul educaţional prezintă trei dimensiuni :

- dimensiunea socială: fiecărei orânduiri sociale îi corespunde un tip de ideal educaţional;

- dimensiunea psihologică: profilul de personalitate pe care societatea îl solicită de la majoritatea membrilor săi;

- dimensiunea pedagogică: parametrii acţiunii educaţionale implicaţi in realizarea practică a idealului educational (apud. Nicola, I., 1993).

În operaţiunea de concepere şi formulare a idealului educaţional, specialistul pus în faţa unui asemenea demers trebuie să ţină cont de următoarele niveluri de determinare ale acestuia:

- determinarea socială, cerinţele actuale şi de perspectivă ale societăţii;

- modelul dezvoltării ideale a personalităţii, istoric determinat;

- valorile fundamentale ale lumii contemporane;

- tradiţiile culturale, valorile naţionale şi internaţionale, determinate istoric ( apud. Cucoş, C., 2002).

În plan educaţional, idealul îndeplineşte două funcţii: una filozofică („prin concepţia unei perfecţiuni rezultată dintr-o instanţă valorică”) şi alta politică („prin deciziile macrostructurale anticipate”) (apud. Cristea, S., 2004).

Date fiind cele de mai sus, putem determina idealului educaţional următoarele caracteristici:

- caracter istoric - idealul este adaptat la specificul fiecărei epoci istorice în parte: „personalitate civică (Antichitate), personalitate religioasă (Evul Mediu), personalitate enciclopedică (Renaşterea), personalitate productivă (Epoca Modernă); personalitate complexă, multilaterală (Epoca Modernă avansată), personalitate creatoare, inovatoare (Epoca postmodernă)” (apud. Cristea, S., 2004).

- caracter deschis şi dinamic - idealul nu este un model standard, impus o dată pentru totdeauna, ci un model dinamic supus redimensionărilor, în funcţie de diverse cerinţe sociale şi/sau psiho-pedagogice.

- caracter axiologic - la baza formulării sale stau valorile centrale ale timpului istoric în care se cristalizează.

- caracter teleologic - orientează finalist întreaga activitate educaţională şi sistemul educaţional, în care aceasta se desfăşoară.

- caracter social - răspunde unei nevoi sociale prezente, dar mai cu seamă de perspectivă.