Finalitățile educației - ideal, scopuri, obiective

Operaționalizarea se referă la transformarea unui obiectiv în termeni de operații, acțiuni, manifestări observabile, dar și enunțarea obiectivului sub forma comportamentelor observabile și măsurabile. Diferența rezidă în introducerea criteriului evaluativ care indică gradul de reușită pretins elevilor, nivelul de performanță așteptat.

Prima condiție a operaționalizării presupune ca obiectivul să se refere la activitatea elevilor nu a profesorului, să se centreze pe operații vizibile și să desemneze un rezultat imediat al instruirii.

A doua condiție se referă la configurarea situației pe care vor fi puși elevii, pentru a proba asimilarea comportamentelor proiectate.

A treia condiție este specificarea criteriului de evaluare, pentru a indica cât de efficient trebuie să fie comportamentul elevilor, nivelul de performanță la nivel cel puțin minimal.

Operaționalizarea obiectivelor a apărut din nevoia de a stabili ce comportamente reale, observabile pot fi formate și apoi a le măsura, nota, pentru a dovedi că un obiectiv a fost realizat. Dar nu toate obiectivele generale și specifice pot fi operaționalizate, ci acelea care se referă la stăpânirea materiei, mai puțin cele referitoare la transfer și la exprimare.

Formularea unui obiectiv operațional cuprinde:

- cine va produce comportamentul dorit („elevul”)

- ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins („să construiască”)

- care va fi produsul acestui comportament, performanța („un aparat de radio”)

- în ce condiții trebuie să aibă loc comportamentul („alegând singur piesele”)

- după ce criterii apreciem valoarea („aparatul să recepționeze corect programele pe cinci posturi”).

OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE

De ce operaționalizare? Pentru ca profesorul să dirijeze mai bine învățarea, a stabili corect pedagogic sarcinile de lucru, a le adapta la particularitățile elevilor, a stabili clar acțiunile directe implicate în cunoaștere, înțelegere, aplicare, sinteză, a interveni la momentul oportun în corectarea învățării, a conduce progresiv elevul în învățare, până la nivelul maxim al posibilităților sale pentru a realiza o evaluare mai riguroasă a instruirii, a stabili direcții de optimizare.

Care sunt coordonatele operaționalizării? In sinteză sunt respectate următoarele criterii de formulare adecvată a obiectivelor concrete:

- să ducă la un comportament manifest, unitar, observabil, măsurabil;

- să acopere întreg conținutul sarcinii de învățare;

- să evite suprapuneri privind conținutul programei, sarcinii;

- să permită realizarea de către toți elevii, după posibilități;

- să detalieze scopurile, obiectivele specifice ale disciplinei;

- să acopere etapele învățării, în mod ierarhic, accesibil;

- să descrie sarcina de învățare, precizând performanța așteptată;

- să comunice clar intențiile, rezultatele, dar și condițiile;

- să respecte elementele de formulare: definirea acțiunii, a conținutului, a condițiilor de realizare, a performanței posibile;

- să indice limita minimă a performanței (timp, procent, număr de greșeli admise), după importanța obiectivului, după nivelul elevilor, după gradul de dificultate, timpul acordat, modul de lucru;

- să echilibreze aspectele cantitative cu cele calitative;

- să evidențieze activitatea elevului, nu a profesorului;

- să se centreze pe operații, acțiuni, nu pe procese psihice interne;

- să detalieze învățarea de cunoștințe, deprinderi, capacități;

- să reflecte analiza critică a programei, a manualului;