Cuprins
- CONCEPTUL PEDAGOGIC DE FORMĂ GENERALĂ A EDUCAȚIEI
- EDUCAȚIA FORMALĂ (ȘCOLARĂ)
- EDUCAȚIA NONFORMALĂ
- EDUCAȚIA INFORMALĂ
- INTERDEPENDENȚA DINTRE CELE 3 TIPURI ȘI FORME DE EDUCAȚIE
- EDUCAȚIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII - George Văideni
Extras din referat
CONCEPTUL PEDAGOGIC DE FORMĂ GENERALĂ A EDUCAȚIEI
Conceptul pedagogic de formă generală a educației delimitează și definește cadrul de realizare a acțiunilor și influențelor cu finalitate formativă directă sau indirectă, desfășurate în diferite modalități, într-un timp și spațiu foarte scurt.
În plan axiomatic, problematica formelor generale se completează cu cea a conținuturilor generale ale educației. Formele generale definesc modalitățile de realizare a conținuturilor generale ale educației.
Definirea și analiza formelor generale ale educației vizează delimitarea cadrului și a modalităților de manifestare a activității de formare-dezvoltare a personalității prin intermediul unor acțiuni și/sau influențe pedagogice specifice determinate și diferențiate în timp și spațiu. În contextul teoriei generale a educației, problematica formelor răspunde cerințelor de abordare globală a tuturor fenomenelor și proceselor sociale cu finalitate pedagogică angajată, în ultimă instanță, la nivelul societății în ansamblul său.
Pentru a delimita formele și tipurile de educație, trebuie să facem deosebirea între acțiuni și influențe educative.
Acțiunile educative se desfășoară într-un cadru organizat, instituționalizat (școala, bibliotecile, muzeele, teatru), iar influențele educative se exercită în afara unei instituții și de cele mai multe ori, nu are un caracter organizat.
Asemănarea dintre ele (forme și influențe) constă în faptul că ambele contribuie la dezvoltarea personalității individului, deci aduc modificări în structura internă a personalității. Deosebirea dintre ele constă în modul de organizare și gradul de eficiență pe care îl au.
Formele și tipurile educației sunt:
- educația formală;
- educația nonformală;
- educația informală.
EDUCAȚIA FORMALĂ (ȘCOLARĂ)
Educația formală se referă la ansamblul acțiunilor educative organizate în mod intenționat și sistematic ce se desfășoară în instituții educative prin intermediul sistemului de învățământ organizat pe niveluri de studii (grădinițe, școli, licee, universități).
Instituțiile în care se desfășoară educația formală au finalități educaționale explicite, formulate în documente curriculare oficiale, elaborate la nivelul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.
Avantaje:
- Contribuie la dezvoltarea din punct de vedere intelectual, cognitiv, a elevilor, fără a neglija formarea de ansamblu a personalității acestora;
- Oferă oportunitatea unei evaluări a modului cum se formează competențele elevilor, prin raportare la finalitățile stabilite;
- Contribuie la dezvoltarea sistematică și organizată a abilităților și competențelor elevilor.
Dezavantaje:
- Se centrează pe anumite obiective educaționale și competențe prestabilite la nivel general, ceea ce poate determina o rigiditate a procesului de învățământ;
- Restrângerea libertății de exprimare și de acțiune a educaților, ceea ce poate determina apariția unei motivații scăzute pentru învățare, a monotoniei și neimplicarea elevilor în activitățile de învățare.
Bibliografie
1. Cucoș C., „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași 2002
2. Sorin Cristea ,,Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași
3. www.wikipedia.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Forme si tipuri de educatie - Relatia dintre educatia formala, nonformala si informala.docx