Immanuel Kant

1.Immanuel Kant.Repere biografice

Immanuel Kant se naşte la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală, unul dintre cei cinci copii, care vor atinge maturitatea, din cei nouă născuţi ai părinţilor săi; avea o soră mai mare, două surori mai mici şi un frate mezin, Johann-Henrich. Oraşul său natal era prosper, avea o universitate şi era deschis comerţului maritim şi deci ţinuturilor cu limbi şi obiceiuri diferite. Kant va spune despre Königsberg că este un oraş "adaptat dezvoltării cunoaşterii oamenilor şi a lumii, şi în care, fără a călători, această cunoaştere poate fi însuşită". Kant va ieşi rareori din oraşul său. Kant provine din mediul social sărac. Tatăl său era meşter şelar. Mama sa i-a dat o educaţie riguroasă, pioasă şi deschisă cunoaşterii.

Învaţă să scrie şi să citească în Hospitalschule, o suburbie a oraşului. Contrar celor invocate de Kant, strămoşii săi nu erau originari din Scoţia, străbunicul său, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltică, născut la Prökuls, oraş situat astăzi în Lituania. Fiul lui Richard se stabilise ca meşter şelar în Mamel, unde îl învaţă meseria pe fiul său, Johann-Georg, care se va instala la Königsberg. Cele două fiice ale lui Richard Kant se vor căsători cu scoţieni şi aceasta e probabil originea credinţei lui într-o ascendenţă scoţiană. Mama lui Immanuel Kant, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui şelar. Graţie sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev strălucit, îşi însuşeşte o bună cunoaştere a autorilor latini. Învăţământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte şi nu existau vacanţe. Fiecare gest al existenţei era impregnat de acest spirit, lucru redat de Kant în Religia în limitele raţiunii simple (1793). Fiecare elev trebuia să se trezească la 6 dimineaţa, iar cursurile începeau la 7. Miercurea şi sâmbăta se făceau cursuri facultative de matematici, franceză şi poloneză. Studiul limbilor elină şi ebraică era obligatoriu, alcătuind baza învăţământului teologic. În schimb, nu se predau ştiinţele naturii şi istoria. Profesorul său, Heydenreich, îi va deschide gustul pentru literatura latină clasică.

În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg la Facultatea de Teologie, la care urmează şi cursuri de filozofie, fizică, matematică. Mentorul său a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul filosofiei lui Wolff şi al fizicii lui Newton. Kant se orientează spre secţiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) şi teologia (în sens de studiu al catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină şi aversiunea faţă de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflecţii asupra unei veritabile evaluări a forţelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăseşte universitatea înainte de a obţine toate gradele, din pricina morţii tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile şi burgheze din împrejurimile Königsbergului.

În perioada 1747-1750 lucrează în satul Judtschen, foarte aproape de Gumbinnen, unde se ocupă de educaţia fiului pastorului Andersch. În 1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde îşi găseşte un post de preceptor în familia unui proprietar de pământuri, Major von Hülsen, care îi încredinţează educaţia a trei tineri. Apoi devine preceptor la contele de Keyserling, pe lângă contesa de Keyserling, care va schiţa şi primul portret cunoscut al lui Kant. Întors la Königsberg, scrie Cosmogonie, sau eseu asupra deducţiei originii Universului, a formării corpurilor cereşti şi a cauzelor mişcării pornind de la legile mişcării universale a materiei şi ale lui Newton. În 1754, Putem şti dacă Terra îmbătrâneşte din punct de vedere fizic? şi, în 1755, Istoria universală şi teoria cerului sau eseu asupra concepţiei şi originii mecanice a ansamblului Universului după principiile lui Newton. Lucrarea din urmă a apărut anonim în primăvara lui 1755 şi conţinea o dedicaţie pentru regele Frederic II, dar editorul dă faliment şi lucrarea nu apare la data prevăzută.

2.Conceptia pedagogica

Conceptia marelui folozof in materie de educatie o aflam in "Tratatul de pedagogie".Pentru Kant,activitatea pedagogica este parte integranta din viata culturala a umanitatii,care se poate compara cu activitatea politica.Scopul suprem al educatiei,apreciaza Kant,este sadirea moralitatii in om,triumful acestuia in fata fericirii personale,a virtutii asupra egoismului.

In viziunea lui Kant,omul este singura fiinta capabila sa fie educata.El este educabil pentru ca este perfectibil.Prin educatie se inteleg ingrijirile din timpul copilariei,disciplina care il face om Disciplina ne determina sa trecem de la starea de animal la cea ed om.Un animal care este numai prin instinctul sau ceea ce poate sa devina,o ratiune straina a luat pentru el dinainte toate ingrijirile indispensabile(Kant,1992,p.8).Specia umana este silita sa-si insuseasca singura cate putin,prin propriile eforturi,toate calitatile naturale distincte.O generatie face educatia alteia,prin fiecare individ in parte.

Educatia in opinia marelui filozof german,consta in afcilitatea activarii plenare a valorilor la nivel uman.Ea este practica de relevare a omului ca valoare suprema.Activitatea pozitiva a educatiei consta in sustinerea si tonificarea vointei morale,iar dimensiunea negativa a educatiei si refera in impiedicarea dezvoltarii periculoase a naturii instinctive din om,la inlaturarea acelor impedimente care ar zadarnicii intruparea legii morale.Dupa Kant,un rol deosebit in formare il joaca disciplina.Aceasta il impiedica pe om sa uite de destinatia sa,de idealul de umanitate si ii anihileaza "apucaturile brutale".Omul are datoria de a-si dezvolta tendinta sper bine.Providenta ,.spune Kant,nu a pus bunatatea ca ceva gata format in om,ci doar ca o tendinta si fara distinctia legii morale.Obligatia fiintei umane consta in a se perfectiona,a-si cultiva mintea si a-si impune legea morala pentru a nu urma o cale gresita.