Impactul Teoriilor Învățării Asupra Practicilor Educaționale

1. DEFINIREA TEORIILOR ÎNVĂŢĂRII

Teoriile învăţării reprezintă, conform şcolilor de gândire care au abordat problema învăţării, acele modele conceptuale care îmbină nivelul ipotezelor cu cel al principiilor în vederea cunoaşterii sistematice a activităţii de învăţare printr-un ansamblu de afirmaţii ştiinţifice cu valoare informaţională informativă, explicativă, predictivă, rezumativă, normativă, realizată/realizabilă în diferite variante specifice unor autori sau şcoli de gândire.

Aşadar, teoriile învăţării, constituite pe baza diversităţii şcolilor şi a curentelor psihologice, explică procesul învăţării folosind sistemul specific de concepte şi legi prin prisma cărora este studiată învăţarea în cadrul acestor şcoli.

L.B.Itelson caracterizează teoria psihologică a învăţării drept un sistem de afirmaţii ştiinţifice care definesc esenţa, conţinutul, condiţiile şi bazele învăţării. Mai precis, ea explică: în ce constă învăţarea; cum se produce; de ce depinde; în urma cărui proces ia naştere.

S-a aşteptat şi se aşteată mult de la teoriile învăţării în privinţa contribuţiei lor la elaborarea unor teorii ale instruirii eficiente. În ciuda rezultatelor cantitative şi calitative, obiectivate într-o adevărată puzderie a teoriilor învăţării, unitatea paradigmelor explicative în teoria învăţării a rămas încă o problemă dezirabilă. Constatăm aceeaşi pluralitate atunci când învăţarea este privită în termenii produsului final, suntem mereu puşi în faţa unei incredibile varietăţi de posibilităţi şi scopuri aparent contradictorii şi ceea ce este şi mai trist este faptul că şi încercările de convertire a teoriilor învăţării în teorii ale instruirii nu au dus la rezultate satisfăcătoare. Râmân încă speranţe legate atât de evoluţiile calitative ale teoriilor învăţării, cât şi de creşterea gradului lor de convertire în teorii ale instruirii.

2. FUNCŢIILE TEORIILOR ÎNVĂŢĂRII

Epistemologic vorbind, o teorie este mai convingătoare şi se confirmă în practică în măsura în care îndeplineşte câteva funcţii/roluri importante. Plecând de la funcţiile unei teorii în general, Ioan Neacşu formulează pentru teoriile învăţării următoarele funcţii: funcţia informaţională, funcţia explicativă, funcţia predictivă, funcţia rezumativă şi sistematizatoare, funcţia praxiologică, normativă şi prescriptivă.

În condiţiile în care o teorie a învăţării asigură/dispune de aceste funcţii, atunci aceasta conţine intrinsec valenţa de a fi apreciată drept un model eficient de achiziţie informaţională, de construcţie, reconstrucţie şi chiar de dezvoltare a determinanţilor învăţării umane.

3. TEORIILE ÎNVĂŢĂRII GRUPATE ÎN MODELE

Varietatea perspectivelor teoretice asupra procesului de învăţare demonstrează, pe de o parte, complexitatea acestui fenomen, multitudinea de unghiuri de vedere din care poate fi analizat, iar pe de altă parte este o dovadă a dinamicii şi a vitalităţii acestui fenomen, o dovadă a permanentei dezvoltări a concepţiilor cu privire la modul în care se desfăşoară procesul învăţării.

„Teoriile învăţării, constituite pe baza diversităţii şcolilor şi a curentelor psihologice, explică procesul învăţării folosind sistemul specific de concepte şi legi prin prisma cărora este studiată învăţarea în cadrul acestor şcoli.”

Teoriile învăţării pot fi grupate după mai multe criterii, cele mai cunoscute clasificări fiind realizate de către psihologii Hilgard şi Bower, iar la noi de către profesorul I. Neacşu de la Universitatea din Bucureşti. În lucrarea de faţă vom grupa teoriile învăţării în trei modele generale: modelul behaviorist, cognitivist şi constructivist.

Modelul/

Criterii de analiză

Modelul behaviorist

Modelul cognitivist

Modelul constructivist

Concepte cheie Apreciere, asociere, autodisciplină, autoritate, ca-racter, comportament, con-diţionare, conexiune, con-secinţă, control,disciplină, feedback, imitare, întărire, modelare comportamentală, măsurabil, răspuns, re- compensă, pedeapsă, stimul Accesibilizare, algoritm, analiză, anticipare, competenţă, concepte, cogniţie, configura-ţie, dezvoltare intelectuală, memorare, ope-raţie, organizare, per-cepţie, procesarea in-formaţiei, procese cognitive, reprezentare, schemă cognitivă, sin-teză, structură Acomodare, acţiune mintală şi obiectuală, alternative, aplicabilitate, asimi-lare, cooperare, conflict socio-cognitiv, construire de cunoştinţe, context, creati-vitate, diversitate, eşafodaj, explorare, individualizare, interacţiune,învăţare mediată, multiculturalism, nondirec-tivism,personalizare, progres, situaţie de învăţare

Conduită şi manifes tare Pune accentul pe procesele psihice observabile, măsurabile, considerând ele-vul o persoană pasivă, modelabilă şi supusă influenţelor mediului de învăţare. Pune accent pe mani-festările mintale, mai mult sau mai puţin observabile, considerând elevul o persoană activă, implicată în propria instruire. Pune accent pe cel care învaţă, cunoaşterea apărând din valorificarea ex-perienţelor anterioare care nu provin neapărat din mediu, ci pot fi şi mediate. Învăţarea este rezultatul unei construcţii mintale şi un act de auto-realizare a potenţia-lului persoanei.

Variabilita-tea condui-tei umane

Ia în considerare trei variabile ale conduitei umane: comportamentul tipic al subiectului care învaţă, tipul de întărire folosit şi viteza învăţării. Diferenţele interindivi-duale derivă din experienţa de cunoaştere cu care fiecare elev se angajează în procesul de instruire. Învăţarea depinde de calitatea experienţelor ante-rioare ale elevului, de trăsă-turile persoanelor care pot media experienţele, de contextul în care se produce experienţa de învăţare şi de trăsăturile culturale ale acestui context.

Scopul educ. Producerea de schimbări comportamentale în direc-ţia dorită. Dezvoltarea ca-pacităţii şi a abilităţilor de a învăţa mai bine. Autoactualizarea, modelare de roluri şi com-portamente.

Rolul profesorului Profesorul trebuie să structureze materialul supus învăţării în conformitate cu principiul paşilor mici, să aranjeze mediul ambiant pentru a obţine răspunsul dorit. Rolul profeso-rului este acela de a orienta atenţia celui care învaţă asupra aspectelor cheie ale materiei de învăţat, de a structura conţinutul activităţii de învăţare. Profesorul îndepli-neşte roluri multiple: planifică şi organizează activităţile instructiv-educative, coordonează, îndrumă elevii, motivează, consiliază, evaluează activi-tăţile.