Importanța Evaluării Inițiale în Realizarea unui Demers Didactic Eficient

Importanta evaluãrii initiale în realizarea unui demers didactic eficient

Educatoare-Serban Monica –Grãdinita Liceului Pedagogic „Sabin Drãgoi”

Institutor-Zãvoian Georgeta –Grãdinita Liceului Pedagogic „Sabin Drãgoi’

Deva

Pentru ca individul sã fie pregãtit pentru a se adapta la o lume în schimbare”educatia trebuie organizatã în jurul a patru tipuri fundamentale de învãtare,care pe parcursul vietii constituie pilonii cunoasterii;a învãta sã stii,ceea ce înseamnã dobândirea cunoasterii; a învãta sã faci,astfel încât individul sã intre în relatie cu mediul înconjurãtor; a învãta sã trãiesti împreunã cu altii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activitãtile umane;a învãta sã fii, un element important ce rezultã din primele trei.”(J.Delors,2000,p.69)

Aceastã viziune asupra educatiei, determinã o regândire a procesului instructiv educativ si al activitãtilor sale specifice: predarea-învãtarea-evaluarea.Scoala traditionalã a fost centratã exclusiv pe a învãta sã stii, iar evaluarea a constituit un demers de verificare si mãsurare a cunostintelor elevilor.

Astãzi,demersul didactic se axeazã pe formarea la elevi a unor competente, care sunt ansambluri structurate pe cunostinte si deprinderi dobândite prin învãtare.Acestea permit identificarea si rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu al cunoasterii.Directiile actuale de restructurare a procesului evaluativ promoveazã nu doar aspectul informativ/instructiv a eficientei procesului didactic ci si pe cel formativ-educativ.

În acest context este necesar a evalua aspecte legate de toate laturile educatiei pentru a avea o viziune unitarã asupra dezvoltãrii personalitãtii elevului.Copilul este o fiintã activã, cu o lume proprie.Pentru a-l putea influenta optimal,educatoarea are menirea sã redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitãtii sale.Acceptând termenul de evaluare, am gândit tratarea acesteia ca pe un proces,un instrument,un „barometru”de mãsurare a gradului de pregãtire psihicã si socio-afectivã a copilului.

Evaluarea constituie în tot acest proces un element central,care are rolul de a regla permanent si a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât si cu privire la resursele umane implicate. Importanta acesteia este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul cã „este mai usor sã previi decât sã vindeci”.Astfel,si în cadrul procesului de evaluare prevenirea prin controlul sau monitorizarea permanentã a nivelului de reusitã a elevului pot contribui la interventii si decizii pertinente si prompte din partea educatoarei.

Întrebarea care se pune este-când?-,aceasta referindu-se la momentul optim al evaluãrii.În acest sens în literatura de specialitate s-au impus trei momente care reprezintã de fapt trei mari forme ale evaluãrii didactice:

-la începutul procesului-evaluare initialã,pe parcursul procesului –evaluare continuã/formativã,la finalul unui proces –evaluare sumativã/cumulativã.

Aceastã împãrtire constituie doar un „artificiu metodologic, deoarece, în realitatea educationalã, cele trei forme sunt integrate organic în actul didactic se întrepãtrund si se interconditioneazã reciproc. (L.Hanches,2004,p.60) .Procesul instructiv-educativ trebuie reglat continuu, în functie de rezultatele obtinute, întreaga actiune de formare si dezvoltare a personalitãtii copilului, în ansamblul sãu (sub aspect intelectual, moral, estetic,fizic), trebuie dirijatã si modelatã , pas cu pas, pe baza unei sistematici a obiectivelor, în ierarhia lor, pentru a se putea atinge nivelul maxim al potentialului fiecãruia.

Avându-se în vedere aceastã cerintã, mãsurarea si aprecierea rezultatelor efectuatã abia la sfârsit este putin eficientã.Ea poate avea valoare diagnosticã si prognosticã, atunci când este realizatã în mod stiintific,dar nu poate oferi datele necesare pentru adoptarea promptã si adecvatã a unor mãsuri ameliorative si corective în decursul întregii perioade de activitate.De aceea o evaluare initialã, urmatã de o evaluare continuã constituie un autentic instrument de lucru al educatoarei, cu ajutorul cãruia se perfectioneazã activitatea pusã în beneficiul educatiei prescolarilor.Cu alte cuvinte,evaluarea trebuie sã vizeze nu numai „produsul”, ci si „procesul”.

Evaluarea initialã (predictivã) se realizeazã la începutul unui program de instruire, pentru a determina nivelul de pregãtire al copiilor si apreciazã gradul în care acestia vor putea asimila noua unitate didacticã sau vor putea aborda un nou program de instruire superior celui anterior.Ea se adreseazã cu precãdere educatoarei, care are posibilitatea sã constate situatia de plecare, pe baza cãreia se vor putea „clãdi” viitoarele notiuni-descoperirea conceptiilor, aprecierea calitãtii operatiilor gândirii, abilitãtilor,intereselor, etc. Schematic, sarcinile evaluãrii initiale ar putea fi enuntate astfel: