Insuccesul școlar

INSUCCESUL SCOLAR

Fiecare istorie scolara este unica si poate fi povestita in diverse moduri,in functie de punctul de vedere adoptat:al elevului,al parintelui,sau al profesorului.Povestea contine referiri la performanetele elevului,la succesul sau insuccesul scolar.Notele scolare,statutul de „elev bun” sau de „elev slab” ,reusita sau nereusita la examene influenteaza nemijlocit pozitia elevului i familie,perceptia sociala a acesteia,calitatea educatiei in familie.Scoala insasi este evaluata de comunitatea sociala in functie de notele obtinute de elevii sai.Astfel,succesul scolar a devenit prin extindere,un fel de etalon a tuturor celor implicati in acest proces,in timp ce esecul scolar antreneaza deprecierea individului,al scolii si al familiei,si de multe ori,el devine sinonim cu esecul in viata. Insuccesul scolar nu mai este doar o problema pedagogica,ci una sociala.

De cele mai multe ori,insuccesul scolar a fost definit prin raportare la reversul sau ,adica la succesul scolar.Se considera ca intre succesul scolar si insuccesul scolar exista o relatie dinamica,dialectica si complexa.Asa cum nu poate exista un succes scolar continuu si total,tot asa nu poate exista un insucces scolar definitiv si global.Cel mai frcvent ne intalnim cu succese si insuccese partiale.

Succesul scolar consta in „obtinerea unui randament superior in activitatea instructiv-educativa,la nivelul cerintelor programului si al finalitatilor invatamantului” , iar insuccesul scolar se refera la „ramanerea in urma la invatatura sau la neindeplinirea cerintelor oblibatoriidin cadrul procesului instructiv-educativ,fiind efectul discrepantei dintre exigente,posibilitati si rezultate.(D.Salavastru,Psihologia educatiei,pg230)

Performantele elevilor masurate si evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente, sunt raportate la un anumit nivel de cerinte,stabilite in functie de varsta,dar si de exigentele specifice ale unui sistem educationalAceasta face sa avem o multitudine de interpretari ale notiunilor de succes si insucces ,in functie de traditiile culturale si educative ale diferitelor tari,exprimate in sistemele de evaluare,modalitatile de trecere de la un nivel de scolaritate la altul,normele si gradul de exigenta in ceea ce priveste calitatea instruirii.

In afara acestor norme obiective stabilite de sistemele educative ale fiecarei tari,cu ajutorul cartora se judeca reusita sau esecul,exista si norme subiective,traduse prin modul particular prin care elevii si chiar parintii percep si evalueaza rezultatele scolare.In practica scolara,insuccesul imbraca o gama variata de manifestari,de la formele cele mai simple,de ramanere in urma la invatatura,pana la formele cele mai persistente si grave,repetentia si abandonul,fiecare fiind traita individual la niveluri specifice de intensitate,profunzime si persistenta.

O prima distinctie este aceea intre insuccesul generalizat(situatie in care elevul intampina dificultati de adaptare la viata scolara in ansamblu si nu face fata

baremelor minime la majoritatea obiectelor de invatamant) si insuccesul limitat,de

amplitudine redusa(situatie in care elevul intampina dificultati doar la unele materii de invatamant sau chiar la una singura).Oa doua distinctie este aceea intre esecul scolar de tip cognitiv ,ce are in vedere nerealizarea de catre elev a obiectivelor pedagogice si se exprima in rezultate slabe la examene,corigente,repetentie,si un esec de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare.Insuccesul scolar poate avea un caracter episodic,de scurta durata,limitat la circumstantele unor dificultati in rezolvarea sarcinilor de invatare,sau poate avea aspectul unui fenomen de durata, exprimat in acumularea de lacune pe perioade mai mari de timp, un semestru sau chiar un an scolar.

Insuccesul scolar parcurge mai multe etape :

-faza premergatoare,caracterizata prin aparitia primelor probleme in realizarea sarcinilor scolare;in plan psihologic,impactul acestor dificultati se exprima in aparitia primelor simptome ale nemultumirii elevului in legatura cu scoala,in lipsa interesului si a dorintei de a invata;acesta e un insucces episodic,care poate fi usor recuperat daca e sesizat la timp;

-faza de retrapaj propriu-zis,caracterizata prin acumularea de goluri mari in cunostiintele elevului si evitarea oricarei incercari de indeplinire independenta a sarcinilor;pe plan psihocomportamental apar aversiunea fata de invatatura,de profesori si de autoritatea scolara in general,perturbarea orelor,chiulul si alte forme de negare a ctivitatii scolare.

-faza esecului scolar formal,se exprima in repetentie sau abandon scolar,cu consecinte negative atat in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii,cat si integrarea sociala si profesionala.

Delimitarea formelor de insucces scolar se poate face si recurgand la ceea ce Riviere(op. cit. pg231) a numit indicatori ai existentei unor forme stabilizate de esec:

-indicatori proprii institutiei de invatamant:rezultatele slabe la examene si concursuri scolare,repetentia;

-indicatori exteriori institutiei scolare:tipul de orientare dupa terminarea scolaritatii oblibatorii,rata ridicata de somaj printre tinerii sub 25 ani,rata de analfabetism;

-indicatori referitori la efctele esecului in plan individual:rata de abandon scolar si absentism,trairea subiectiva a esecului.

Se observa o largire a sferei de cuprindere a insuccesului scolar prin includerea a ceea ce se intampla dupa terminarea scolaritatii obligatorii,respectiv continuarea sau intreruperea studiilor,gradul de integrarea profesionala si sociala.Invatarea trebuie sa isi dovedeasca eficienta prin competentele reale ale tinerilor,probate in situatia competentei pe piata muncii,si nu in mod formal,printr-o diploma de studii.