Interculturalitatea - repere teoretice și practice

Conceptul de cultură implică coexistența unei pluralități de culturi, așadar trebuie înțeles din prisma relativismului, ca și curent cultural. Relativismul cultural întărește ideea de egalitate a diferitelor culturi în termeni de valoare intrinsecă, și descurajează orice tentativă de a proclama o cultură anume ca fiind superioară sau inferioară altora. Valorile, normele, simbolurile unei culturi trebuie evaluate în contextul și funcționalitatea lor, și nu după criteriile altei culturi.

Coexistența mai multor culturi în același spațiu a dat naștere unui set de concepte înrudite: multicultural, intercultural, precum și multiculturalism, interculturalitate.

În ciuda unor înțelegeri superficiale care ar putea concepe cei doi termeni ca fiind sinonimi, binomul de concepte multicultural/intercultural prezintă unele diferențe esențiale. Astfel, „multicultural” este un termen descriptiv, referitor la o stare de fapt, la conviețuirea mai multor grupuri în aceeași societate. Conceptul tinde să evidențieze diferența sau chiar separarea netă dintre culturi și grupuri percepute ca fiind diferite, și este folosit în societăți post coloniale (Marea Britanie, Țările de Jos), unde nu de puține ori este vorba despre conviețuirea paralelă a grupurilor etnice, fără o relaționare unele față de celelalte.

În schimb conceptul de „intercultural” pune accentul pe interacțiunea dintre grupurile percepute ca distincte din societate, referindu-se mai degrabă la un proces dinamic de schimburi, de dialog, de negociere între grupuri, precum și de identificare a unui limbaj comun și a unui spațiu comun în care să se desfășoare comunicarea. Caracterul intercultural al unui fapt este tocmai accentul pe relația reciprocă dintre elementele constitutive ale schimburilor.

Acceptarea diversității culturilor conduce la acceptarea ideii de coexistență a mai multor culturi, la adoptarea , ca politică de gestionare a diversității, a multiculturalismului. Termenul, echivalent cu pluralismul cultural, politic, religios, etc., predomină în statele anglo-saxone, unde accentul cade pe recunoașterea existenței mai multor grupuri etnice, ca și politică națională. Dincolo de aspectul politic al recunoașterii coexistenței mai multor grupuri etnice în cadrul aceleiași entități statale, multiculturalismul nu se oprește însă decât superficial asupra modului de interacționare dintre aceste grupuri, și nici asupra permeabilității dintre grupuri la influențe reciproce.

Conștiința deținerii unei anumite culturi implică însă, cel puțin indirect, raportarea la o altă cultură față de care individul se delimitează. Din această prismă nu poate exista decât conștientizarea interculturală, adică a faptului că o anumită cultură este percepută ca fiind diferită în raport cu alta. Astfel, conceptul de interculturalitate se referă la spațiul dintre două sau mai multe culturi, care este un spațiu dinamic, în permanență fiind supus proceselor de negociere dintre două grupuri percepute ca aparținând unor culturi diferite. Ia naștere în acest spațiu comunicarea interculturală, un dialog între subiectivități, o negociere identitară, o interacțiune între indivizi și grupuri percepute ca diferite din punct de vedere cultural.

Accentul pe caracterul dinamic al proceselor de comunicare interculturală, pe latura de construcție și reconstrucție continuă, favorizează o concepție dinamică a culturii, așa cum am definit-o mai sus. În momentul în care devin vizibile procesele de negociere identitară și de construcție a propriei culturi, printre altele, prin raportarea la alte entități culturale, este imposibil să percepem cultura ca pe un bloc rigid și static. Din contră, acesta devine mai maleabilă, un flux continuu de influențe în perpetuă restructurare și reinterpretare.

Dincolo de caracterul descriptiv al definiției interculturalității, se întrevede caracterul normativ al conceptului, care pornește de la ideea că o mai bună înțelegere între indivizi din grupuri aparent diferite este posibilă și dezirabilă. Abordarea interculturală se materializează în primul rând prin intermediul educației, ca antidot al rasismului, xenofobiei, excluderii și marginalizării.