Învățarea

1. DEFINITIA INVATARII

Fiinta umana , ca sistem deschis , autocinetic si autoreglator , se afla in permanenta interactiune cu ambianta sociala si materiala , cu semenii , cu natura pe care o cultiva , cu situatiile pe care le stapaneste , provoaca , anticipeaza , rezolva , precum si cu sine insasi in autoconducere , autoinstruire si autoeducatie . Tot ceea ce se suprapune peste reactivitatea spontana si innascuta devenind , prin repetare sau intarire , o achizitie cu caracter de relativa permanenta poate fi socotit , in termeni generali , ca invatare .

Cei mai multi specialisti in probleme de psihologia invatarii sunt de acord ca , in acceptiunea ei cea mai larga , invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unor noi forme de comportament , ca urmare a repetarii situatiilor sau a exersarii . Deci , invatarea este procesul prin care se alcatuieste ,se schimba , evolueaza programarea comportamentala a organismelor in decursul dezvoltarii individuale ; invatarea este cea care permite ca ,pe o anumita baza ereditara , sa se constitue noi mecanisme de adaptare ale individului , de a dobandi noi informatii si operatii , de a stabilii noi tipuri de interactiune cu ambianta

Desi suntem tentati sa definim actul invatarii ca pe un proces de perfectionare realizat in cadrul practicii sau ca achizitie ca urmare a unei experiente , ne dam foarte bine seama ca unele acte ale invatarii nu inseamna perfectionare , iar altele nu duc la rezultatele dorite .

Totusi a fost acceptata urmatoarea definitie , in conformitate cu conceptia lui Hilgard si Bower (1974) : invatarea este procesul prin care o anumita activitate ia nastere ori se transforma , reactionand la o situatie , cu conditia ca esenta schimbarii sa nu poata fi explicata pe baza maturizarii organismelor , a tendintelor innascute de a raspunde sau a altor stari temporare .

Daca animalele nu depind de invatare in definirea lor ca reprezentante ale unei specii , pentru formarea personalitatii umane , decisive sunt existenta sociala si culturalizarea realizate prin invatare , atat spontan cat si dirijat . Particularitatile invatarii la om sunt determinate de faptul ca el traieste si se dezvolta in societate , ca experienta individuala pe care o dobandeste este si trebuie sa fie in concordanta cu mediul social . echipamentul nativ al individului este destul de redus in raport cu achizitiile din timpul vietii.

Considerata psihologic , invatarea este modalitatea de asimilare a cunostintelor si de formare intelectuala , emotionala , de elaborare a deprinderilor , a constiintei si comportamentului social cult . Invatarea este modalitatea de constituire a personalitatii umane si nu numai de constituire dar si de mentinere , de regenerare , pentru ca daca invatarea inceteaza personalitatea se dezagrega . Este ceea ce se intampla cu cei lipsiti de experienta sociala .

Din incercarile de definire mentionate , putem concluziona ca invatarea poate fi privita :

- ca rezultat in cazul in care ea se exprima in termeni de cunostinte , priceperi , deprinderi , obisnuinte familiarizare , aclimatizare , adaptare etc

- ca proces , in care caz referirea se face , mai ales , la mecanismele care-l conditioneaza si la depasirea insasi a fenomenului , exprimat in termeni de insusire, asimilare , modificare restructurare , intarire , etc ;

- ca actiune operationale dirijata pedagogic sau independenta , individuala sau colectiva in care termenii sunt predare , instruire , exersare , autoinstruire , verificare , examinare putandu-le asocia tehnicile si metodele adecvate materialului de invatat si subiectului care invata .

2.CONDITIILE INVATARII

Se definesc mai multe tipuri de conditii , care identificate si analizate pertinent si specializat, pot oferi cadrului didactic un sistem operational de repere in estimarea distantei dintre punctul de plecare al demersului sau si stadiul atins in realizarea obiectivelor pedagogice . Voi evidentia aici pe primele doua conditii care sunt cele mai importante

Dintre conditiile interne ale invatarii putem sa mentionam :

a) factorii biologici : varsta, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea nervoasa superioara, starea sanatatii organismului, bioritmul intelectual;

b) factori psihici : stadiul dezvoltarii structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective si sociomorale; nivelul inteligentei, aptitudinile speciale, aptitudinea scolara, mecanismele psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile de munca intelectuala si nivelul de cunostinte anterioare.

Iar dintre conditiile externe se pot enumera :

a) pregatirea profesorului , in sensul de planificare a materiei de predat , de proiectare a lectiei in conformitate cu programa scolara si cu nivelul de pregatire ale elevilor, dozare a activitatilor independente si de grup, respectand ritmul de munca al fiecarui elev;

b) factori socio-organizationali intre care un rol important il joaca: precizarea obiectivelor invatarii la fiecare lectie si cunoasterea acestor obiective de catre elevi; asigurarea receptarii materialului in conditii optime pentru a facilita asociatiile mentale complexe; asigurarea transferului cunostintelor si a intelegerii aplicabilitatii lor; informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii;

c) factori temporali : distributia in timp a invatarii (esalonata vs. comasata, cu pauze mai scurte la inceput apoi din ce in ce mai lungi);

d) factori psihoergonomici dintre care cei mai importanti sunt : resursele materiale utilizate in scoala care ofera posibilitati crescute de informare si evitarea factorilor stresanti (zgomote, subnutritia, supraincarcarea, relatiile tensionate). (R. Gagné, 1975)

Productiva pentru studiul invatarii scolare se contureaza urmatoarea clasificare plurifactoriala , din care fiecare categorie se descompune intr-o serie de elemente

Prioritare ca importanta sunt :

- Elev : sanatate , structura si operativitatea cognitiva , structura si operativitatea metacognitiva , inteligenta generala , inteligenta socioemotionala , vointa si motivatia , experienta de invatare , timp alocat invatarii , stil de invatare , elemente psiholingvistice si de comunicare

- Profesor : competenta profesionala , vocatie pedagogica , capacitate empatica de relationare si comunicare , stil de instruire , echilibru mental , ethos si autoritate morala recunoscute , timp alocat pregatirii si autoperfectionarii , inovatie , umor creativ si entuziasm , calitatea proceselor evaluative.

- Familia , mediul familial : calitatea atmosferei , a climatului familial , interes pentru monitorizarea progreselor/rezultatelor scolare , spectrul asteptarilor educationale , regimul igienic si alimentar specific varstei elevului , facilitati pentru studiu sistematic , echilibrul conduitei stimulative

- Școala , mediul organizational scolar : climat scolar responsabil , stimulativ , proiectiv , conditii tehnice , ergonomice si psihoigienice , calitatea organizarii timpului , gestiunea factorilor motivationali calitatea managementului scolar ,gestiunea increderii si respectului , valorizarea potentialului creativ si al actorilor educationali

- Grupul de elevi : stil de activitate , coeziune , ethos , balanta competitie -cooperare , acceptarea diferentelor , reactivitate pozitiva la succes si insucces asumare de responsabilitati , comunicare pe orizontala si verticala

- Grupul , echipa de profesori : coeziune , valori sinergice in conduita fata de elevi , pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor , spirit de echipa in respectarea regulamentului , conduita rationala , motivatie adecvata situatiei si personalitatii elevului , echilibrul competitie -cooperare , relatii interpersonale mature

- Comunitatea , societatea civila : atitudine proeducationala , initiativa , voluntariat in participare , implicare nonpartizana relatii cu mediul educational bazate pe responsabilitate

- Tehnologii educationale : spectru larg , complementaritate , adecvatie , nonsaturatie , acces larg , gestiune deschisa elevilor , profesorilor ,comunitatii

- Context/mediu : calitate , adecvare , controlul calitatii la nivelul componentelor sociale ,culturale economice , tehnologice , ecologice , politice , s. a cu valoare de suport educational

- Relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elev-elevi , elev-profesor , scoala /manageri-reprezentanti ai bisericii , autoritatii locale , ONG-urilor