Învățarea centrată pe elev

Introducere

Paradigma constructivistă în educație a condus la schimbări majore, vizibile la nivelul mai multor componente ale sistemului și procesului de învățământ. În primul rând, constructivismul pune într-o nouă lumină modul în care elevul învață, felul în care acesta își însușește cunoștințele și participă la acest proces.

Constructivismul susține că în dezvoltarea intelectuală a elevului rolul cel mai important îl joacă acțiunea, cunoașterea fiind considerată legată de acțiunea subiectului uman (elev, student) asupra obiectelor.De asemenea, se consideră că în dezvoltarea intelectuală un rol important îl au legăturile pe care subiectul le stabilește cu alți covârstnici (persoane de aceeași vârstă), dar și cu adulții.

Până la momentul apariției constructivismului, paradigma tradițională în educație îl vedea pe elev/elev ca pe un simplu receptor al cunoștințelor transmise de cadrul didactic. Profesorul avea cel mai important rol, el fiind deținătorul cunoașterii pe care elevul trebuia să o însușească.

Adoptarea paradigmei constructiviste are consecințe asupra întregii activități didactice, influențând proiectarea didactică, alegerea strategiilor, alegerea metodelor și mijloacelor de instruire, precum și a formelor de evaluare. Așa cum spuneam mai devreme, constructivismul înseamnă o regândire a rolurilor cadrului didactic și elevului/studentului. Astfel, elevul devine actorul cel mai important, iar cadrul didactic are rolul de a-l ajuta în procesul de învățare prin construirea unor contexte adecvate, care să faciliteze învățarea.De la aceste noi roluri apare conceptul de ÎNVĂȚARE CENTRATĂ PE ELEV.

Ce înseamnă învățarea centrată pe elev? Definiții și sensuri

Centrarea procesului educațional asupra elevului presupune preocuparea permanentă a educatorilor pentru cunoaștereaelevului ca individualitate și adaptarea programelor de formare la profilul acestuia, după cum afirmă prof. univ. dr. Mușata Bocoș (2013). Fiecare elev reprezintă, pentru profesor, o provocare de a răspunde nevoilor afective, de cunoaștere, de acțiuneși de afirmare a propriului său potențial de învățare, afirmă prof. univ. dr. Elena Joița (2006).

Prezentăm câteva definiții ale termenului de învățare centrată pe elev.

Învățarea centrată pe elev descrie modalități de a gândi despre învățareșipredare, ce pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activități de genul planificăriiînvățării, interacțiunii cu profesorii șialțielevi, cercetării și evaluării învățării (Cannon, 2000).

(Învățarea centrată pe elev) le oferă elevilor o autonomie și un control mai mare în privința alegerii subiectului, a metodelor de învățare și a ritmului de studiu (Gibbs, 1992).

Învățarea centrată pe elev se referă la situația în care elevii lucrează atât în grupuri, cât și individual pentru a explora probleme și a procesa activ cunoștințele, mai degrabă decât a fi receptori pasivi ai acestora (Harmon, &Hirumi, 1996).

Centrarea pe elev pornește de la ideea că fiecare elev este unic, fiind o abordare complexă, ce necesită construirea în timp real a unei experiențe de învățare pozitive și semnificative, într-o relație democratică.

Experiențele de învățare pozitivă se definesc prin faptul că orice elev are o serie de puncte forte, pe care profesorul le va valorifica pentru a-l ajuta să învețe activ. Astfel, atunci când greșește, vor fi scoase în evidență aspectele bine făcute și i se va explica elevului ce a greșit și cum ar putea să facă mai bine. Educația pozitivă înseamnă a-i crea elevului încredere în sine și a-l ajuta să valorifice potențialul pe care îl are.

Principii ale învățării centrate pe elev

Principiile care staul la baza învățării eficiente centrate pe elev sunt:

- accentul activității de învățareeste pus asupra celui car învață (elevul), și nu pe profesor;

- recunoașterea faptului că procesul de predare în sensul tradițional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să învețe;

- rolul profesorului este acela de a administra, facilita, modera procesul de învățare al elevilor cu care lucrează;

- recunoașterea faptului că, în mare parte, procesul de învățare nu are loc în sala de clasă și nici atunci când cadrul didactic este de față;

- înțelegerea procesului de învățare nu trebuie să aparțină doar profesorului - ea va fiîmpărtășităși elevilor;

- profesorul va încuraja și facilita implicarea activă a elevilor în planificarea și administrarea propriului lor proces de învățare prin proiectarea structurată a oportunităților de învățare atât în sala de clasă, cât și în afara ei;

- elevii pot învăța individual, dar și colaborativ;

- elevii pot învăța în moduri foarte diferite.

În mod dezirabil, o activitateeducațională este centrată pe elev dacă:

- se bazează pe cunoașterea de către educator a caracteristicilor elevilorși a potențialului real al acestora;

- valorifică superior acest potențial;

- pornește de la nevoile și interesele specifice elevilor;

- vizează dezvoltarea de competențeși asimilarea de conținuturi specifice;

- implică activ elevul în planificarea, realizarea și evaluarea activităților;

- reprezintă o experiență de învățare pozitivă;

- permite transferul cunoștințelor și competențelor la alte situațiieducaționalesau de viață.