Istoria Pedagogiei

Inainte de inventarea scrisului si a cititului, oamenii traiau intr-un mediu in care luptau pentru supravietuire impotriva fortelor naturale, a animalelor si a altor oameni. Pentru a supravietui, oamenii din era in care nu aparuse inca scrisul, au dezvoltat abilitati care au crescut in modele culturale si educationale. Pentru a se continua cultura unui grup in viitor, oamenii trebuiau sa o transmita, sa o dea mai departe, din adulti in copii. Primul proces al educatiei a fost cel prin care batranii invatau copiii cum sa adune mancare, sa isi construiasca un adapost, sa isi fabrice arme si unelte, sa invete religia, etc. Aceste lectii au format mai apoi codurile morale care au guvernat comportamentul. Pentru ca traiau inainte sa se inventeze scrisul, oamenii foloseau o traditie orala, sau povesti, pentru a transmite cultura si istoria de la o generatie la alta. Prin folosirea limbajului, oamenii au invatat sa creeze simboluri, cuvinte si semne prin care isi exprimau ideile. Cand aceste simboluri au devenit pictograme si litere, oamenii au creat un limbaj scris si au facut un mare salt in cunoastere.

In Antichitate, educatia s-a manifestat in mai multe moduri, si a reusit sa treaca de foarte multe praguri. In Egiptul antic, preotii din scolile din templu predau nu numai religia, dar si principiile scrisului, stiintelor, matematicii si arhitecturii. Istoricii au privit Grecia antica ca fiind originea educatiei formale vestice. Iliada si Odiseea, poeme epice atribuite lui Homer si scrise candva in secolul 8 a.C. , a creat o traditie culturala care a dat grecilor un simt al identitatii de grup. Legendarii luptatori greci descrisi de operele lui Homer, precum Agamemnon, Odiseu si Ahile, au fost eroi care au servit drept modele tinerilor greci. In Grecia femeile si sclavii nu aveau voie sa primeasca educatie, decat in cazuri speciale, cand predarea se facea in particular.

Mai tarziu au aparut sofistii, care sustineau ca pot invata pe oricine orice, inclusiv pe sclavi. Ei s-au specializat in predarea gramaticii, logicii si retoricii, subiecte care mai apoi au format nucleul stiintelor umaniste. In 387 a.C., Platon, care a fost elevul lui Socrate, a stabilit o scoala in Atena numita Academia. Platon credea intr-o lume neschimbabila, de idei perfecte si concepte universale. In 335 a.C., Aristotel, elevul lui Platon, fondeaza propria scoala in Atena cu numele de Lyceum. In Roma, scoala era doar pentru cei care aveau o situatie financiara foarte buna.

In timpul Evului Mediu, societatea vestica si educatia au fost modelate foarte mult de catre crestinism, in special de catre Biserica Romano-Catolica. Scolile erau localizate in cadrul manastirilor si parohiilor, si educatia se baza pe predarea limbii latine folosita in biserica la ceremonii si la predare. Biserica asigura si o oportunitate limitata de a educa femeile in comunitatile religioase. Manastirile aveau biblioteci si scoli pentru a pregati maicile sa urmeze regulele religioase din comunitatea lor. De asemenea, mai primeau educatie si comerciantii si mestesugarii. Cavalerii primeau antrenare in tacticile militare si invatau codul cavaleresc. In Evul Mediu a fost preluat sistemul arabic de numerotare, care a devenit fundatia aritmeticii vestice. In aceasta perioada a aparut si curentul scolastic, in fruntea caruia era Thomas d’Aquino, un teolog care considera ca teologia crestina putea fi unita cu filozofia greaca. D’Aquino descria vocatia profesorului ca una care combina credinta, iubirea si invatarea.

Renasterea a inceput in Europa in sec. al XIV-lea si a atins punctul maxim in secolul al XV-lea. Eruditii au devenit mai interesati de caracteristicile umaniste ale clasicilor latini si greci. Educatorii umanisti au fondat pe baza operelor clasice modelele de stiluri literare. Educatorii umanisti au dezvoltat metode de predare pentru a pregati persoane educate liber, rotunjite. Umanistul danez Desiderius Erasmus a avut un rol important. El credea ca intelegerea si comunicarea pe seama intelegerii literaturii era mult mai importanta decat memorarea sa, asa cum era cerut la foarte multe scoli religioase medievale. El a sfatuit profesorii sa studieze materii precum arheologia, astronomia, mitologia, istoria si Scriptura.

Inventarea presei de tipar la mijlocul sec. al XV-lea a facut cartile sa fie disponibile pentru oricine si a crescut gradul de alfabetizare. Scolile elementare educau copii de clasa mijlocie, in timp cei din clasa de jos nu primeau aproape deloc educatie formala. Curriculum-ul studiat de femeile tinere era bazat pe anumite subiecte precum arta, muzica, goblenul, dansul si poezia, potrivite pentru ele.