Jocul didactic punte de legătură între grădiniță și școală

Jocurile copiilor sunt forme specifice de comportament a acestora fata de lumea înconjuratoare, reactii fata de aspectele cele mai diverse ale impulsurilor ce actioneaza asupra copiilor de diferite vârste.

Diferite episoade din viata si numeroase forme de relatii sociale sunt reflectate prin intermediul jocului. Jocul pune în evidenta atitudinile cele mai pregnante si caracteristicile personalitatii copilului.

Masurile adoptate în ultima vreme, în scopul ameliorarii calitatii învatamântului vizeaza deopotriva redefinirea finalitatilor, reînnoirea continuturilor, îmbunatatirea modului de abordare a conducerii procesului de învatamânt.

Mediul cultural influenteaza multilateral jocurile copiilor. Modul în care se comporta în joc, în care duc dialogul, tonul, problematica jocului, formele de strategie si logica actionala, reflecta întotdeauna elementele mediului social.

În învatamântul preprimar înainte de toate jocul se constituie ca o metoda de învatare , având o putere foarte mare de exprimare a copilului.

Reconsiderarea jocului ca mijloc de educatie si distractie, este legata strâns de reprezentantii scolii active prin punerea în prim plan a copilului, a nevoilor sale, a intereselor sale.

Alaturi de alte forme de activitati practice ale copiilor (învatatura, munca, program distractiv), jocul a fost cuprins în sistemul mijloacelor de educatie. Prin joc se pune accentul pe cunoastere, totodata, s-a acordat un interes mare raportului dintre joc si programul de instruire.

Jocul este un mijloc de familiarizare a copilului cu viata înconjuratoare.

Jucaria folosita de copil în cadrul jocului si celelalte materiale folosite realizeaza un contact direct între diferitele obiecte reale si modul lor de utilizare.

Jocurile organizate de educatoare cuprind în desfasurarea lor probleme didactice unde copilul face (munceste ) ceva.

În timpul jocului copilul învata sa numere, sa denumeasca diferite obiecte, sa vorbeasca corect.

Jocul constituie un mijloc de valorificare si de aplicare a cunostintelor dobândite. În jocurile de rol (“La gara”, “Cu autobuzul”, etc.) copiii sunt obisnuiti sa foloseasca experienta dobândita cu ocazia vizitelor, excursiilor, plimbarilor, etc.

Jocul asigura întelegerea unor legaturi interne, a semnificatiei activitatii umane în care copilul se încadreaza treptat.

Prin intermediul jocului copilul îsi oglindeste propriile imagini si le transpune în realitatea lui.

Între joc si instruire exista doua coordonate – jocul stimuleaza procesul de instruire, iar la rândul lui jocul este conditionat de calitatea procesului de instruire (în functie de experienta de viata a copilului).

Jocul este un important mijloc de educare morala si sociala.

În jocurile didactice problemele educative sunt puse prin intremediul regulilor care regleaza întreaga actiune de joc.

Însusirea regulilor de joc are o influenta puternica în formarea judecatii morale a copilului.

Activitatea educativa trebuie intensificata în directia formarii la copii a capacitatii de a diferentia, a discerne binele de rau, ceea ce este drept de ceea ce este nedrept.

Folosirea jocului ca metoda educativa, a fost facuta de pedagogia contemporana, de scoala activa, fiind inclusa în rândul metodelor active.

Jocul constituie în acelasi timp un principiu de educatie, nu numai o forma de organizare a vietii copilului prescolar. El reprezinta o cale catre socializarea copiluli, mijloc de instructie si educatie , metoda eficienta, procedeu însotind alte metode educative, forma de organizare a vietii copilului.