Lecția - concept, tipologie

Lectia este considerata forma de baza, forma fundamentala a procesului de învatamânt. Ea reprezinta unitatea didactica functionala, centrata pe obiective si implicând continuturi didactice si strategii de desfasurare si evaluare bine determinate. (Cucos, C., 2002 , p. 305) În didactica moderna termenul desemneaza un mod specific de organizare a procesului didactic care presupune obiective specifice, continuturi, metode de predare-învatare-evaluare clare si bine delimitate si cunoscute. Din acest punct de vedere lectia reprezinta esenta procesului didactic, deoarece exprima modul de articulare a tuturor componentelor si experientelor didactice. Ioan Cerghit propunea, acum mai bine de trei decenii, în 1983, un model tridimensional al coordonatelor lectiei, identificând urmatoarele dimensiuni:

- functionala  orice lectie presupune un scop si obiective bine determinate;

- structurala  orice lectie angajând resurse umane, materiale si de continut;

- operationala  lectia presupune selectarea mijloacelor didactice adecvate de realizare. (Cerghit, I., 1983, p.41)

Ca unitate didactica de baza lectia impune derularea unor etape, evenimente, într-o anumita ordine (Vezi Scenariul didactic pe www.didactic.ro/materiale/utilizatori activi/ifron). Acestea sunt: captarea atentiei elevilor si trezirea interesului acestora, informarea cu privire la obiectivele de atins, reactualizarea unor capacitati formate anterior, prezentarea elementelor noi de continut, dirijarea învatarii, obtinerea performantei, asigurarea feed-backului, evaluarea performantelor, intensificarea retentiei si asigurarea transferului. (Momentele lectiei propuse de R. Gagné)

Lectia traditionala a cuprins o multitudine de disfunctionalitati, care pot fi înlaturate prin dorinta cadrelor didactice de a face un învatamânt modern si de calitate. Printre modalitatile de modernizare a lectiilor amintim:

1) Acordarea unui grad mai mare de autonomie elevilor (activitatea din timpul lectiei centrata pe elev), cadrului didactic revenindu-i un rol de mediator, îndrumator în procesul de învatare;

2) Organizarea continutului informational dupa cerintele si necesitatile elevilor;

3) Stimularea motivatiei învatarii si evidentierea potentialului formator al disciplinelor specifice învatamântului primar;

4) Antrenarea tuturor elevilor, în sarcini de învatare care sa le solicite efortul de cunoastere si sa le stimuleze fortele creatoare (imaginatia, gândirea critica);

5) Crearea momentelor propice pentru stimularea strategiilor cognitive, deprinderilor intelectuale, creativitatii;

6) Rationalizarea timpului disponibil, astfel încât accentul sa poata fi deplasat de la învatarea acasa spre învatarea în clasa;

7) Dezvoltarea unei atitudini si gândiri pozitive de catre toti elevii, prin crearea unui climat favorabil în clasa. (dupa Albulescu I. si M., 2000, p. 37)

Tipul de lectie desemneaza un mod de concepere si realizare al activitatii de predare-învatare-evaluare, o unitate structurala si functionala care se structureaza dupa diferite criterii: obiective, continuturi, dar cel mai frecvent tipul lectiei se determina în functie de sarcina dominanta a acesteia, conturându-se si cea mai cunoscuta taxonomie a lectiilor:

1)lectia de transmitere si însusire a noilor cunostinte (predare-învatare);

2)lectia de formare a deprinderilor si priceperilor;

3)lectia de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor;

4)lectia de verificare, evaluare, notare;

Unii autori de didactici mentioneaza si lectia mixta, având elemente de verificare, dar si de predare, sau recapitulare. Dupa Gagné acest lucru se întâmpla în fiecare lectie de predare-învatare, ceea ce ar elimina lectia mixta din taxonomia amintita. Personal opinam pentru cele patru tipuri de lectii, de mai sus, la ciclul primar. Fiecare învatator hotaraste desfasurarea lectiilor dupa o anumita tipologie, ceea ce face ca sa fim atât de diferiti ca sistem de predare. Optiunea pentru o forma de lectie sau alta are loc în functie de o varietate de factori între care: continutul temei sau unitatii de învatare, obiectivele operationale ale temei, nivelul acumularilor elevilor, particularitatile clasei, marimea ei, resursele materiale disponibile, de stilul propriu al învatatorului si altele.

1) Lectia de transmitere si însusire a noilor cunostinte sau, mai nou, lectia de predare-învatare are ca obiectiv didactic fundamental însusirea de noi mai cunostinte. Aceasta lectie cuprinde toate momentele scenariului amintit cu o pondere temporala stabilita de fiecare propunator.

2) Lectia de formare de deprinderi si priceperi se realizeaza în cadrul unor domenii de studiu diverse arte, tehnologie, educatie fizica, limba si literatura româna, stiinte si are drept scop formarea unor abilitati practice, automatisme în rezolvarea unor sarcini didactice. Variantele ei sunt: