Lucrare la Filosofie

1.Obiectul filosofiei

Orice încercare de a da un răspuns cert la întrebarea :“ce este filosofia ?”are de depăşit un obstacol , semnalat prin remarca lui Socrate :“Omul nu poate să caute nici ceea ce ştie , nici ceea ce nu ştie.Nu poate să caute ceea ce ştie şi , nu poate să caute nici ceea ce nu ştie , fiindcă nu ştie ce anume să caute.”

Souţionarea acestei probleme poate începe de la elucidarea sensului etimologic a cuvîntului filosofie,care provine de la doi termeni din limba greacă filos-“iubitor”,Sophia-“înţelepciune”,însemnînd orice efort al spiritului uman de a dobîndi cunoştinţe noi ,de a căuta înţelepciunea ,călăuzindu-se de ea în viaţă.

Inventarea termenului filosofie este atribuită lui Pitagora ,care refuza să se numească Sophos ,deaceea s-a dat drept “philosophos”.

Odată cu evoluţia spiritului uman,conceptual de filosofie capătă o semnificaţie mai restrănsă şi precisă.Obiectul filosofiei a variat odată cu evoluţia filosofiei.De la început ea cuprindea ansamblul unor elaborări teoretice.

Mai tîrziu Socrate a plasat în centrul filosofiei,iar pe baza diversificării cunoştinţelor specializate are loc o delimitare a cunoştinţelor ştiinţifice de cele filosofice.

Filosoful D.Armeanul în lucrarea sa “Prolegomene la filosofie “ ajunge la concluzia că din filosofia Greciei se disting şase definiţii ale obiectului filosofiei.

1. Filosofia – cunoaşterea celor ce sînt ca fiind ceea ce sînt.

2. Filosofia – cunoaşterea lucrurilor divine şi umane.

3. Filosofia – pregătirea pentru moarte.

4. Filosofia – asemănarea cu divinitatea după putinţa omului.

5. Filosofia – arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor.

6. Filosofia – dragostea de înţelepciune.

Apoi în Grecia Antică Platon şi Aristotel a mai adăugat trei definiţii :

1. Filosofia- ştiinţa adevărului.

2. Filosofia- ştiinţa teoretică a primelor principii şi cauze.

3. Filosofia- un demers prin care ne cunoaştem pe noi înşine.

Filosofia este o concepţie despre lume în termini conceptuali ,organizată într-un sistem,potrivit unor reguli metodologice.

Ea are derpt obiectiv construirea unei imagini integrale a lumii cu ajutorul unor categorii şi principii generale : materie,mişcare,spaţiu,timp.

Filosofia este un sistem de idei,concepţii,reprezentări despre natură,societate,om şi locul lui în lume.Ea are un caracter teoretic ,proclamă anumite principii,le demonstrează,fundamentează ,le deduce în mod logic.

C.Stroie dă o definiţie destul de certă a filosofiei :

Filosofia este acel gen al creaţiei spirituale ,formă a culturii ce reprezintă o concepţie generală despre lume, exprimată printr-un ansamblu de idei sistematic organizate despre natură şi alcătuirea lumii,despre locul şi destinul omului în lume,despre scopurile,sensurile şi valorile vieţii lui.

Examinînd obiectul filosofiei, a raportului ei cu alte forme ale conştiinţei sociale filosofia ne apare ca o modalitate a activităţii spirituale , ca un gen de creaţie spirituală specific,înrudit şi ,totodată ,distingîndu-se de alte forme ale creaţiei umane prin întreţinerea într-o modalitate proprie a scopurilor de cunoaştere generelizatoare şi a mijloacelor teoretice specifice de realizare.

Pentru filosofie cunoaşterea lumii nu este un scop în sine,ci o cale spre înţelegerea de sine a omului ,a posibilităţilor sale în lume.Ea oferă o anumită concepţie despre sensul existenţei umane,o atitudine faţă de viaţă ,poate să reprezinte un ideal în acţiune .