Managementul Personalului Didactic de Către Director

Ca şi în celelalte domenii de activitate, paradoxul forţei de muncă din învăţământ ,ne intrebam : „ce îi determină pe oameni să aibă satisfacţie în muncă ?!”

În acest sens profesorul de management Frederick Herzberg, de la Universitatea din Utah, a iniţiat un program de cercetări asupra factorilor motivatori, dar şi demotivatori, a satisfacţiei în muncă. Acesta a concluzionat că motivele insatisfacţiei în muncă aparţin factorilor de „igienă” ca de exemplu : strategia de conducere, relaţiile subalternilor cu şeful de echipă, condiţiile de muncă şi salariul. Factorii care au generat actuala stare de fapt ( nemultumire )în sistemul de învăţământ românesc, au legătură în primul rând cu sfera economică. De-a lungul anilor, domeniul managementului resurselor umane în sistemul educaţional prezintă disfuncţionalităţi – anual sunt angajate persoane care nu au aptitudini pedagogice, anumiţi directori de şcoală nu ştiu să gestioneze problemele profesionale ale angajaţilor pe care îi au în subordine şi au o atitudine autoritară, neproductivă, nu au abilităţile necesare liderilor autentici şi nu reuşesc să motiveze angajaţii. Comportamentul neadecvat al unor directori (manageri) sau inspectori, consumul intelectual specific muncii la catedră asociat interesului redus faţă de studiu al elevilor, posibilităţile reduse de promovare în comparaţie cu domeniul privat determină migrarea absolvenţilor valoroşi ai învăţământului superior, dar şi al cadrelor didactice cu experienţă spre alte domenii ale economiei, mai ales spre firmele particulare.

Nu putem nega faptul că în ultimii ani sistemul educaţional a beneficiat de sume consistente, destinate în primul rând reabilitărilor şi dotării tehnico-materiale , însă ne întrebăm dacă şcolile moderne, bine dotate, pot avea rezultate fără profesori motivaţi, dedicaţi muncii lor? Răspunsul este fără echivoc, nu.

La nivel local (unitate de învăţământ) un rol important în motivarea cadrelor didactice poate să îl aibă directorul de unitate şcolară. În prezent managementul resurselor umane din sistemul educaţional revine Inspectoratului Şcolar Judeţean care organizează concursul pentru ocuparea posturilor vacante, atribuţiile managerului de şcoală fiind limitate în acest segment. Prin introducerea descentralizării, atribuţiile directorului de şcoală şi al consiliului de administraţie pe linie de resurse umane vor creşte semnificativ în sensul apariţiei posibilităţii de a face angajări directe.

În rândurile următoare prezint cele mai frecvente greşeli făcute de manageri, care se pot produce din cauza lipsei de experienţă, a propriei personalităţi care determină stilul de management, setul de valori sau gradul de motivaţie.

Comunicarea defectuoasă sau lipsa acesteia este rod al faptului că uneori directorul nu are o strategie clară asupra obiectivelor, iar astfel, angajaţii vor fi confuzi în ceea ce priveşte rolurile lor. Deciziile luate pe baza unor presupuneri, în locul unor consultări cu cei implicaţi sau cele dictate de factorul emoţional vor favoriza o parte a angajaţilor şi îi vor defavoriza pe ceilalţi; lipsa de fermitate în cazul adoptării unor decizii sau o atitudine contradictorie poate transforma un manager bun în unul mediocru.

Un manager bun nu îşi va trata subordonaţii în stil autoritar, dar nici în stilul „laissez-faire” şi pentru a se adapta diferitelor stiluri trebuie să evite să devină prizonierul propriului birou. Imaginea salariaţilor despre directorul ideal este pe cât de complexă, pe atât de vagă şi cu aşteptări dintre cele mai diverse care sunt greu de identificat. Cadrele didactice, nu sunt încântate să lucreze sub comanda unui manager care nu are personalitate, nu poate etala puterea exemplului şi distribuie sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească el însuşi.

Directorul poate acţiona asupra factorilor care cresc motivaţia salariaţilor, sau asupra factorilor care îi fac pe oameni să muncească mai mult şi să aibă o atitudine mai bună faţă de activitatea pe care o depun. În acest sens, un real ajutor îl oferă cunoaşterea principiilor managementului resurselor umane.