Managementul schimbării în educație

REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea temei. Problema edificării unei “Europe a cunoaşterii” s-a pus în mod explicit de la mijlocul anilor ´90 ca mod de soluţionare originală a două tipuri de probleme: una tehnologică – insuficienta capacitate de a transforma cunoaşterea

ştiinţifică în inovare şi alta socială – crearea de noi locuri de muncă.

O Europă a cunoaşterii este acum unanim recunoscută ca factor determinant pentru dezvoltarea socială şi umană şi drept o componentă indispensabilă pentru consolidarea şi dezvoltarea calităţii de a fi cetăţean al Europei, capabilă să ofere cetăţenilor săi competenţele necesare pentru a face faţă provocărilor noului mileniu.

În acest context, tranziţia Republicii Moldova la economia de piaţă, la o societate a cogniţiei, implică promovarea politicilor noi şi flexibile de organizare a

activităţilor inovative şi a transferului inovaţional în învăţământ.

Importanţa educaţiei şi a cooperării educaţionale în dezvoltarea şi consolidarea societăţilor stabile, democratice şi pacifiste este universal recunoscută. Învăţământul este un instrument important, prin care societatea stimulează, dirijează şi controlează procesul dezvoltării în general.

Asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ în contextul modernizării şi democratizării sistemului educaţional, bazat pe realizările reformelor iniţiate în domeniu, realizările obţinute în cadrul îndeplinirii obiectivelor Programului de stat de dezvoltare a învăţământului din Republica Moldova, punerea în aplicare a Programului-3 de dezvoltare a sistemului educaţional constituie esenţa întregii activităţi manageriale din cadrul învăţământului.

În acest context, abordarea investigaţională a managementului inovaţional în învăţământ superior reprezintă un domeniu de actualitate în cadrul racordărilor europene.

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.

Învăţământul din Republica Moldova trece prin schimbări, căutări şi definiri în arealul amplu al inovaţiilor. Necesitatea implementării schimbărilor în învăţământ este reclamată de orientarea spre dezvoltarea unui sistem educaţional formativ, funcţional şi democratic. Printre documentele care au determinat căile de reformare

„inovaţională” a învăţământului sunt: Strategia naţională de dezvoltare a învăţământului superior în contextul Procesului de la Bologna; Programul de modernizare a sistemului educaţional în Republica Moldova; Strategia naţională de

dezvoltare 2008-2011.

Iniţiativele instituţiilor de învăţământ care au evoluat în funcţie de dezvoltarea învăţământului au stimulat interesul pentru promovarea inovaţiilor şi transferului inovaţional, printre acestea incluzându-se: proiectarea curriculumului de bază (Guţu Vl.) ; elaborarea curriculumului învăţământului psiho-pedagogic universitar (Pâslaru Vl., Papuc L., Negură I.); fundamentarea ansamblului de principii şi elaborarea paradigmei integralităţii contextuale – Callo T. ; fundamentarea integralităţii concepţiei educaţiei familiale din perspectiva abordării sistemice de rol – Cuzneţov L. ; identificarea standardului empiric al calităţii cadrului didactic, stabilirea în plan individual şi instituţional a strategiilor de implementare a modelului de evaluare a cadrului didactic – Platon C. ; elaborarea strategiei de formare managerială a resurselor umane de conducere –Cojocaru V. Gh. ; fundamentarea conceptului de profesiogramă a pedagogului – Mândâcanu V. ; fundamentarea teoretică şi metodologică a paradigmei educaţiei de gen – Bodrug V. etc.

La etapa actuală este necesară o altă abordare în cercetarea proceselor inovaţionale, în care analiza problemelor inovaţionale include în sine valorificarea realizărilor contemporane nu numai în domeniile ştiinţei şi tehnicii, dar şi în cele ale administrării şi învăţământului. Or, soluţionarea problemelor manageriale pedagogice ale inovării necesită cercetarea esenţei, structurii, clasificării şi particularităţilor desfăşurării proceselor inovaţionale în domeniul învăţământului.

Scopul investigaţiei constă în stabilirea fundamentelor teoretice şi metodologice ale managementului schimbărilor în învăţământ.